a fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974
„Doamne, Tu ne cercetezi de aproape şi ne cunoşti şi când stăm jos, şi când ne sculăm şi de departe ne pătrunzi gândul şi când umblăm, şi când ne culcăm şi cunoşti toate căile noastre. Căci nu ne-ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl cunoşti întru totul. Tu ne înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi Îţi pui Mâna peste noi. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile noastre – este prea înaltă ca s-o putem pătrunde.
Unde vom fugi departe de Duhul Tău
şi unde vom fugi departe de Faţa Ta?
Dacă ne vom sui în ceruri, Tu eşti acolo…
Dacă ne vom culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo!
Dacă vom lua aripile zorilor şi ne vom duce să locuim la marginea mării, şi acolo Mâna Ta ne va călăuzi şi Dreapta Ta ne va apuca.
Dacă vom zice: cel puţin întunericul ne va acoperi şi se va face noapte lumina din jurul nostru, iată că nici chiar întunericul nu este întuneric pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.
Tu ne-ai întocmit rărunchii, Tu ne-ai ţesut în pântecele mamei noastre. Te lăudăm că suntem făpturi aşa de minunate. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul nostru lucrul acesta.
Trupul nostru nu era ascuns de Tine când am fost făcuţi într-un loc tainic, ţesuţi în chip ciudat ca în adâncirile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi ne vedeau; şi în Cartea Ta erau scrise toate zilele care ne erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Cât de nepătrunse ni se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le numărăm, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când ne trezim, suntem tot cu Tine. (…) Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge. Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit. Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi. (…)
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima. Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei (Ps 139).
O, Doamne Dumnezeul nostru, Părintele nostru Scump din Ceruri, cât de minunate sunt lucrările Tale, Doamne!
Cât de neputincioşi suntem noi oamenii, că nu putem înţelege Lucrarea pe care o laşi Tu pe pământ!
O, Doamne Dumnezeul nostru, gândurile Tale nu sunt ca gândurile noastre şi căile Tale nu sunt căile noastre.
Îţi mulţumim din toată inima că, după planul şi hotărârea Ta veşnică, le-ai întocmit înainte de veşnicii pentru noi şi – după cuvintele inspirate de Duhul Sfânt prin David – înainte de a ne fi născut noi, în Cartea Ta ne erau toate zilele pe care ni le-ai rânduit.
Dar ne doare inima, Doamne, că, din planurile Tale minunate pe care le-ai întocmit faţă de noi, noi de atâtea ori stricăm ceea ce Tu ai făcut. Căci din mărturiile Tale şi din hotărârea Ta, noi schimbăm planul Tău măreţ pe care l-ai făcut faţă de noi.
Căci Cuvântul Tău arată: „Dumnezeu, pe cei care i-a cunoscut mai dinainte, i-a hotărât să fie asemeni slavei Fiului Său”. Şi noi de atâtea ori, o Doamne, schimbăm planul Tău şi nu suntem asemenea chipului Fiului Tău.
Şi ne asemănăm cu păcatul pe care îl lăsăm să crească în inima noastră. Lăsăm să ne copleşească bălăriile gândurilor ce strică frumuseţea şi podoaba minunată pe care Tu, în planul Tău, ai hotărât-o pentru noi.
Tu ai spus în Cuvântul Tău: „Nu sunteţi voi dumnezei?” Şi iată-ne, Doamne, am ajuns robi păcatului.
Prin neascultarea noastră şi prin schimbarea hotărârii Tale, prin nerăstignirea firii noastre celei pământeşti şi prin neatenţia faţă de Cuvântului Tău, am ajuns robi ai păcatului.
Doamne Dumnezeul nostru, Părintele nostru din Ceruri! Înainte de a scoate noi cuvântul de pe buze, Tu-l şi cunoşteai. Cât de minunat eşti Tu, Dumnezeul nostru! Tu, Care ne-ai pregătit viitorul la fiecare în parte, Tu, Care ne-ai hotărât pentru mântuire – căci de aceea ne-ai chemat în Lucrarea Ta… Dacă n-am fi hotărâţi pentru mântuire, ne-ai fi lăsat în lumea păcatelor grele!
Dar Tu ne-ai pus deoparte pentru Tine!
Planul Tău veşnic a fost mântuirea noastră! Te rugăm din toată inima, Doamne, nu renunţa la planul Tău!
Chiar dacă noi ne împotrivim hotărârii Tale, Doamne, atinge-ne cu nuiaua şi cu toiagul Tău şi fă din noi nişte unelte binecuvântate care să împodobească Cerul de mâine!
Ce minunat va fi Cerul Tău iubit când Fiul Tău iubit va veni cu toţi sfinţii îngeri ca să-Şi ia mireasa Lui de pe pământ şi o va duce în Ceruri… O, Doamne Iisuse!…
În Cer va fi o tăcere desăvârşită şi toate puterile Cerului vor privi la Fiul Tău iubit, care ne va ridica de pe pământul acesta cu toţi acei credincioşi care au înţeles să-şi răstignească firea pământească. Şi au venit să poarte Chipul Tău Slăvit.
Ce minune va fi pentru Cerul de Mâine, Doamne, când ne vom putea înfăţişa înaintea Ta noi, zidirea Bisericii Tale, pentru slava Numelui Tău în veşnicie!
Mântuitorule iubit, Tu Te-ai îndurat de noi, care nu meritam, şi Te-ai coborât din ceruri pe pământ pentru noi şi ne-ai căutat pe fiecare în păcatele grele în care trăiam. Ai renunţat la Tine şi la Slava Tatălui şi ai venit pe pământ să mă cauţi şi să ne cauţi, ca să ne mântuieşti pe toţi.
O Doamne, şi nu ne-ai lăsat până nu ne-ai găsit…
O, Samaritean Milostiv care ai descălecat de pe asin şi ne-ai salvat pe noi, cei căzuţi între tâlhari…
Ne-ai dus în casa de poposire, Doamne!… Ne-ai pus în această Lucrare şi ne‑ai dat în grija fraţilor mai mari, a părinţilor noştri duhovniceşti, să aibă grijă de noi.
Îţi mulţumim din toată inima că nu ne-ai lăsat pierduţi pe drum, ci ne-ai adus la locul de poposire, unde veghează suflete în slujba Ta, care tremură de răspunderea mare pe care o au pentru fiecare suflet pe care Tu îl dai lor în grijă, plătindu-le la a Doua Venire a Ta.
Doamne, dacă un suflet e mai de preţ decât toată lumea, Îţi mulţumim că ai adunat atâtea suflete în adunările Tale. O Doamne, Îţi mulţumim pentru dovezile viitorului, care sunt tinerii aceştia dintre noi pe care Tu i-ai ridicat acum, ca şi ei să poarte mâine Cuvântul Tău, ca din ei să crească o nouă seminţie de oameni, mai credincioşi, care să poarte o grijă a Lucrării Tale, după planul Tău, cu bucurie.
Ce bogăţie mare de răspundere ne-ai dat nouă, Doamne, încă de pe pământul acesta – şi tremurăm de toate aceste mari răspunderi.
Dacă sufletele din adunare nu vor fi hrănite îndeajuns…
dacă nu vor fi adăpate din Cuvântul Tău
şi dacă nu vor fi păzite de ispite şi de greşeli…
cum vom răspunde, Doamne, în Faţa Ta, când ne vei trage la răspundere pentru toate sufletele pe care ni le-ai dat să le îngrijim, că Tu ne vei plăti la întoarcere?… Pentru toate răspunderile pe care ni le-ai dat, tremurăm cu groază, Doamne, şi o să tremurăm din toată fiinţa noastră, să uităm şi de căldură, şi de frig, de odihnă şi de toate – pentru răspunderile mari ce le avem în faţa Ta.
Doamne Dumnezeul nostru, pe toţi fraţii şi surorile noastre leagă-i de inimile noastre, ca să nu ne putem odihni sufletele noastre până când vom vedea adunările noastre binecuvântate şi slăvite.
Te rugăm, Doamne, să ne trimiţi chiar peste puterile noastre, acolo unde e nevoie să împlinim slujba şi misiunea pe care ne-ai dat-o. Ajută-ne să nu punem nici un preţ pe noi şi nici chiar pe viaţa noastră, pentru mântuirea altora. Şi aşa, mai hotărâţi ca totdeauna, picioarele noastre să meargă pe căile Tale şi puterea inimii noastre să ne-o sfârşim în alergarea pe urmele Tale, pentru Lucrarea slăvită a lui Dumnezeu.
Nici un preţ să nu mai punem pe noi, ci preţ să punem numai pe aceste comori sfinte care alină durerile noastre, cei pe care-i vedem în adunările noastre şi care sunt podoaba Ta din zilele de mâine.
O, Doamne Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim că ne-ai trezit în această minunată Lucrare unde Te-am găsit pe Tine, Cel Scump şi Preaiubit al inimilor noastre.
O Doamne, cu câtă gingăşie ne-ai trezit pe noi!
Cu câtă dragoste ne-ai mângâiat Tu fiinţele noastre – şi cât de duşi suntem noi încă de atâtea ori de firea şi de patimile noastre cele vechi…
Să faci, Te rugăm, din adunările noastre adunări binecuvântate, în care niciodată şi nicidecum să nu mai greşim şi să umblăm înaintea Ochilor Tăi cu frică şi cu cutremur.
Fă, Doamne Dumnezeul nostru, din adunările noastre cele mai sfinte locuri de pe pământul acesta, unde să Te găsim pe Tine şi că stăm de vorbă cu Tine.
Singura noastră dorinţă să fie numai ca Tu, Doamne, şi numai Tu să fii între noi. Prezenţa Ta ne poate alina şi mângâia.
Doamne, şi dacă nu suntem aşa, Te rugăm, nu ne cruţa. Lucrează Tu Chipul Tău slăvit şi înăuntrul nostru, şi în afara noastră, şlefuieşte-ne pe noi, lucrează-ne pe noi, ca să ne asemănăm întru totul cu Tine.
Noi Îţi mulţumim că ne-ai ajutat şi în seara aceasta ca să fim aici. Doamne, a trebuit să lăsăm alte lucruri dragi, alte adunări scumpe, ca să putem ajunge în locul acesta, dar Te rugăm, Doamne, să ne legi inimile noastre împreună, ale tuturor, ca fiecare în parte să se simtă una cu toţi ai Tăi, ca să-Ţi putem aduce fiecare dintre noi jertfa cea bineplăcută Ţie!
Îţi mulţumim, Doamne, că Tu ne-ai dat prilejul acesta binecuvântat şi am venit aici trimişi de Tine şi ne bucurăm din inimă să Te vedem în mijlocul fraţilor noştri, al adunării Tale şi a noastră. Îţi mulţumim!…
Mulţumim pentru aceste suflete care vin la Tine!
Mulţumim pentru acest tineret chemat la Tine de acum!
Mulţumim pentru fraţii de răspundere de pe aceste meleaguri. Nu-i lăsa, Te rugăm, nici leneşi, nici neroditori…
Dar Te rugăm, leagă Tu inima lor cu răspunderea de fiecare suflet în parte, căci Tu le-ai adus la „hanul de poposire”…
Aşa cum purtăm grijă de copiii noştri trupeşti şi-i ferim de foc, de apă şi de primejdii, cu atât mai multă grijă să-i ferim pe fraţii noştri şi pe surorile noastre.
Recunoaştem, Doamne, că am fost aşa slabi… Am fost aşa reci… Nu ne-am hrănit pe noi îndeajuns şi atunci n-am avut nici pe alţii cu ce să-i hrănim. Nu ne-am purtat înaintea Ta cu destulă temere sfântă şi curăţie de inimă…
Nu ne-am purtat aşa cum trebuia, Doamne, dar iată, acum cădem iarăşi în faţa Ta… Dumnezeul nostru, Te rugăm din toată inima, iartă-ne şi ajută-ne să nu mai trăim pentru noi.
Să nu mai avem tihnă şi nici odihnă niciunde, până ce vom vedea Biserica Ta, adunările noastre pline numai cu inimi pline de dragoste, feţe zâmbitoare, feţe vesele de bucurie şi recunoştinţă pentru Tine şi Jertfa Ta mântuitoare.
Ajută-ne, Doamne Dumnezeul nostru, să putem să-Ţi purtăm Numele Tău cel Sfânt, să-L ridicăm cu toată puterea pe cele mai mari înălţimi, ca şi cei care sunt departe de Tine să Te poată vedea ca pe un Domn şi Dumnezeu al tuturor.
Mulţumim din toată inima, Doamne, că ne-ai adunat aici în cetatea aceasta şi Te rugăm să ne binecuvântezi pe fiecare aşa cum ne găsim în clipa de faţă, cu durerile şi amărăciunile noastre. Aici sunt, Doamne, răni multe, aici am văzut plângând feţe pline de durere. Leagă-ne Tu rănile noastre!…
O Doamne, numai Tu poţi mângâia şi poţi şterge lacrimile şi numai Tu poţi alunga norii grei de pe frunţile încreţite de dureri şi de peste inimile apăsate de poveri.
Ajută-ne să venim cu toţii la Tine şi să-Ţi mărturisim Ţie durerile din casele noastre.
Să-Ţi mărturisim şi amarul ce-l înghiţim în fiecare zi.
Să-Ţi mărturisim dorinţa că vrem să fim mai aproape de Tine, să trăim mai cu Tine şi în Tine, căci altă salvare nu există. Ajută-le, Doamne, pe surorile noastre să strige către Tine, după greul pe care îl poartă în familiile lor, pentru soţii lor necredincioşi… şi sfârşindu-se de durere din pricina copiilor neascultători… Mântuitorul nostru Iubit, la Tine venim cu toate durerile noastre şi cu toate suferinţele, căci ştim că Cuvântul Tău spune: „Dacă veţi aduce roade, orice veţi cere de la Tatăl, vi se va da”.
Te cerem pe Tine, Mântuitorule Iubit!
Te cerem pe Tine şi Te rugăm să fii Călăuza noastră. Sau oricât de greu ar fi… limpezeşte Tu căile noastre, ca să putem merge pe ele cu încredere spre Tine.
O Doamne, Te rugăm să nu laşi nici în această seară adunarea noastră lipsită de prezenţa Ta, de Duhul Tău Sfânt.
Binecuvântează-i şi pe cei ce n-au putut veni la adunare. Adu-le aminte, Doamne, că i-am cuprins şi pe ei în rugăciunile noastre şi ne rugăm şi pentru temelia lor, ca şi dragostea lor să crească tot mai mult şi mai frumos.
Deşi am fi dorit să vedem aici cât mai multe suflete sfinte chemate la Tine, în turma Ta, noi Te rugăm din inimă pentru ei: acolo unde se găsesc, lucrează la inimile lor şi le dă Tu şi viaţa, şi înfăptuirea Cuvântului Tău în trăirea cu Tine. Lucrează, Dumnezeul nostru, cu puterea toată a Duhului Sfânt, ca să-i strângi pe toţi în jurul Tău, căci toţi suntem cuprinşi în planul Tău de mântuire pentru zilele ce vor veni.
Iar pe noi, care vestim aici, Te rugăm, binecuvântează-ne.
Nu am vrea să Te întristăm pe Tine cu întristarea noastră, dar Te rugăm să vii între noi, să nu ne laşi fără Tine.
Să fii Tu Învăţătorul nostru şi în seara aceasta, ca să întăreşti Cuvântul, Doamne, ca să ne vorbească Duhul Sfânt. Fă-Ţi prin fiecare lucrarea Ta, ca să se reverse binecuvântarea Ta asupra adunării Tale.
Fă Tu, Doamne, ca toţi fraţii lucrători să lucreze aşa ca Tine. Adu-le aminte de cuvântul care spune: „Fiul nu face decât ceea ce spune Tatăl”. Şi noi să facem ceea ce Te vedem pe Tine făcând în viaţa noastră. Căci numai atunci putem să vedem, Doamne, că trăim în apropierea Ta şi că trăim cu Tine.
Ajută fraţii lucrători şi de răspundere, Doamne, să nu mai pună preţ pe ei şi pe odihnă, atâta vreme cât mai sunt suflete departe de adunările noastre, cât mai este atâta amărăciune şi durere. Ajută-ne să facem totul ca să ştergem lacrimile ca Tine, să descreţim frunţile, să schimbăm amărăciunea din inima fraţilor cu dulceaţa Cuvântului Tău.
Te rugăm acum, Mântuitorule Iubit, să intri în fiecare din noi şi să ne binecuvântezi cu încă o binecuvântare deosebită, pentru Tine şi pentru Numele Tău Sfânt.
Să fim o bucurie a Cerului când vom pleca de aici plini de fericire pentru biruinţa Cuvântului Tău Sfânt în întunericul acesta mare.
Dă-ne Tu putere, Doamne, să căutăm ca, prin puterea Ta, cu darurile ce ni le-ai dat şi cu chemarea pe care ne-ai făcut-o, să-i salvăm pe toţi din mâinile vrăjmaşului, din focul în care ard, din flăcările veşnice.
Nici o dorinţă nu mai avem, Doamne, decât să vedem în ţara noastră Numele Tău ridicat mai presus de orice nume.
Numele Tău să fie slăvit!
Numele Tău să fie chemat cu toată puterea în durerile şi bucuriile noastre.
Aşa Te rugăm, Dumnezeul nostru, să ne ajuţi şi în seara aceasta, că Ţie se cuvine toată puterea, slava şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt. Amin.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 1
