Stăpân nemărginit al Slavei,
Mărite Făcător al Firii
Tu Cel ce umpli Necuprinsul
Ce ‘ntrece rostu ‘nchipuirii,
Tu Cel ce-atâtor lumi de aştrii
De sori şi stele, orândui cale
Înfiorați cădem în faţa
Atotputerniciei Tale
Înfioraţi plecăm genunchii
Şi stropii lacrămilor noastre
Înalță prihănitul suflet
Prin neştiute slăvi albastre
Ca în puterea unei Taine
Căzând în faţa Slavei sfinte
Să-Ți poată spune cu ‘ndrăsneală
De fii adevăraţi: ”Părinte”!
Îți mulţumim !.. a noastre inimi
Cu ochi scăldaţi în bobi de rouă
Îți mulţumesc cât nu pot spune
De tot ce Tu făcut-ai nouă…
De-atâtea lacrămi de durere.
Schimbate ‘n cânt de veselie,
De-atâtea ‘mbelşugate roade
Ce-am strâns din frământata-ţi glie..
De-atata adăpost Părinte,
De-atata binecuvântare
Ce-aflat-am sub a Ta aripă
În clipe de ‘ncercări amare,
De-atâtea mângâieri ce-adus-ai
În pribegia-ne sihastră
De-atâta fericire câtă …
Ai revărsat în viața noastră
Şi-acum, în astă zi, când iară
Suntem la altă răspântie
Când ne trimiţi s’arăm Părinte
Cu alt plug nou vârtoasa glie,
Când alte ploi și vânturi grele
Şi alte opintiri ne-aşteaptă :
La ‘nâtia brazdă – către Tine
Întâiul nostrum gând se ‘ndreaptă.
Şi-așa ca tata ‘n Primăvară
Când da să tragă brazdă nouă
Îngenunchiați pe-ogor Părinte
Şi’n sus, cu mâinile-amândouă,
Îţi cerem binecuvântarea
Şi harul Plinătății sfinte
Și peste ogorul nou pe care
Tu astăzi ni-l-ai pus ‘nainte…
Din Mâna Ta avem Stăpâne
Puteri şi har şi ‘nflăcărare
Şi umiliţi sub voia-Ți sfântă
Îţi punem totut la picioare:
Tu foloseşte-te de-aceste
Umile şi sărmane vase
Și du a Mântuirii Pace
În mii de suflete şi case.
Fă s’arucăm cu poala plină
Sămânța rodnică pe glie
Şi pentru a Ta deplină slavă
Noi tot să dăm cu bucurie
Ca de pe urma jertfei noastre
Adusă ‘n cânturi și suspine
Toţi îngerii din cer să strângă
Snopi plini de roade pentru Tine…
de Traian Dorz
din primul număr al revistei ”Familia creștină”
