Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugăciune şi mărturisire

Rugăciune şi mărturisire

Rugăciune şi mărturisire

1 – Nu fiţi geloşi când cineva, mărturisindu-L pe Hristos prin cuvîntul şi viaţa lui mai sfântă, este mai preţuit şi mai ascultat deât voi,
deşi vi s-ar părea că aveţi merite sau titluri mai mari.
Nu fiţi geloşi dacă alţii pot să alerge mai mult şi mai folositor,
nici dacă pot să cânte mai frumos – ca voi
nici dacă pot şi ştiu să lucreze mai bine
sau să vorbească mai înflăcărat
ori să spună mai inspirat decât voi despre Hristos.
Dacă L-aţi iubi sincer pe Hristos, veţi gândi că prin asta El este şi mai slăvit.
Şi asta sigur v-ar face fericiţi.

2 – Multe din cele ce nu ne sunt date din cer,
dar noi le râvnim cu lăcomie,
– le putem câştiga prin lupta noastră,
sau le putem smulge de la Dumnezeu prin rugăciunile noastre,
– dar atât umblarea după ele cât şi dobândirea lor, nu va fi decât trudă şi durere pentru noi.
Cu cât regret şi pagubă vedem acestea prea târziu.

3 – Fericit este acela care nu umblă să smulgă de la Dumnezeu prin rugăciune stăruitoare şi plină de amestec firesc,
ceea ce Dumnezeu n-a găsit potrivit să-i dea.
Sau să-l inspire el ca să-I ceară.
Tot ce smulgem de la Dumnezeu cu rugăciune chinuită şi pătimaşă, nu este spre bine niciodată
ci spre rău.

4 – Dacă vom căuta cu adevărat Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, cum ni s-a poruncit, – atunci toate celelalte lucruri care ne sint necesare şi folositoare
Dumnezeu va îngriji El Însuşi, ca noi să le avem,
– fără să forţăm Mîna Lui spre a ni le da.
Tot ce primim nesilit de la Dumnezeu, este binecuvântat şi bun.
Tot ce smulgem fără să ne fie dat, putem avea.
Dar nu va fi însoţit de binecuvântare ci de necaz.
Ne va împovăra viaţa, nu ne-o va uşura.

5 – Sfântul Ioan Botezătorul, ca toţi marii oameni ai lui Dumnezeu, a rămas mereu la mărturisirea sa – pe care a ţinut să şi-o sfârşească cu credincioşie.
Şi aşa şi-a şi sfârşit-o.
De aceea a fost lăudat de Dumnezeu.
Căci numai acela care rămâne statornic îşi duce mărturisirea sa până la sfârşit.
Toţi cei nestatornici îşi pierd mărturia şi n-o mai găsesc niciodată.
De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.

6 – Ioan n-a spus de la început un lucru, şi mai târziu altul.
N-a spus odată într-un fel – iar altădată în alt fel,
căci mărturisirea adevărată este ca şi credinţa: numai una.
Voi sunteţi martori, a zis el – că am spus: nu eu – ci El,
şi voi sunteţi martori că eu tot aşa zic şi acum, până la moarte.
O, ce mărturie vrednică
şi ce martor vrednic
este acesta în faţa cerului
în faţa pământului
şi în faţa veşniciei.
Doamne, aşa să fie şi a noastră!

7 – Toţi cei ce te-au auzit, vor fi martori împotriva ta
dacă nu rămâi statornic în mărturia de la început,
în credinţa ta, în adunarea ta, şi în biserica ta dintâi.
Dacă vei căuta foloasele tale – şi nu ale lui Hristos,
dacă vei căuta să te înalţi pe tine – dar nu pe Iisus,
dacă vei lega suflete de tine, iar nu de Domnul,
dacă tu vei fi mereu înaintea lui Hristos – iar nu El înaintea ta,
şi dacă nu vei schimba Cuvântul după împrejurări,
după oameni
şi după interese
mărturisind azi într-un fel iar mâine într-alt fel,
odată aşa, altădată altcum,
şi-o zi într-o credinţă şi mâine într-alta,
– tu nu vei dovedi atunci decât că vei fi un nevrednic
şi aşa îţi va rămânea şi numele tău pe veci.

8 – Dacă eşti un mărturisitor vrednic, după tine va merge Hristos oriunde,
căci şi tu mergi după El oricînd.
Dacă vei merge într-o casă, după tine va merge neapărat acolo şi El.
Dacă vei merge într-o adunare, într-o societate, într-o familie, – acolo trebuie să-L duci neapărat şi curajos pe Iisus
pe El, – nu forme noi, obiceiuri noi. Ci pe Iisus.
Doar aşa eşti al Lui. Altfel nu.

9 – Dacă ai intrat într-o inimă, ai grijă ca după tine să intre acolo neapărat şi Hristos.
Nu patimi şi gânduri necurate,
nu îndemnuri urâte,
nu porniri rele,
nu îndoieli şi nu lepădări,
nu căderi şi slăbiri în credinţă,
– ci Hristosul lui Dumnezeu – cu mântuirea şi sfinţenia Lui.
Înlesneşte totdeauna intrarea lui Hristos, oriunde ajungi.
Mergi totdeauna aşa cum ai fost trimis: înaintea Lui, ca să-L ai mereu pe El înaintea ta.
Numai astfel vei fi al Lui, cu adevărat.

10 – Cine intră după tine, unde intri tu?
Intră oare mândria, dezbinarea, certurile, tulburările, pofta rea, gelozia, interesul – adică diavolul?
Sau intră blândeţea, smerenia, iubirea, unitatea frăţească, răbdarea, bucuria, înţelegerea, înfrânarea – adică Hristos?
Căci acela va închide şi uşa veşnică în urma ta, care o închide acum (Apoc. 14, 13).

11 – Duhul Sfânt care l-a umplut pe Sfântul Ioan Botezătorul i-a descoperit lui cele două mari taine cu privire la Hristos:
Taina Jertfei Sale răscumpărătoare când a zis: Iată Mielul!
şi Taina Nunţii Sale Veşnice – când a zis: Iată Mirele!
Acestea sunt adevăratele descoperiri ale Duhului Sfânt pentru oricine este cu adevărat un proroc.

12 – Fiecare om are un dar şi o chemare;
darul unui proroc şi chemarea lui este să-L descopere şi să-L arate pe Hristos.
Să meargă înaintea Lui spunând: Iată Mielul, iată Mirele!
Atât.
Dacă profetul va merge înaintea lui Hristos, cu siguranţă că şi pe urma lui vor merge multe suflete.
Cine face ca o adunare să ajungă o mireasă a lui Hristos, – acela va fi cu adevărat un prieten al Mirelui.
Binecuvântat să fie şi binecuvântat va fi acela!

13 – Cum vei răspunde tu în faţa lui Hristos pentru ceea ce trebuia să faci şi n-ai făcut?
Pentru sărăcia la care trebuia să ajuţi – şi n-ai ajutat,
pentru faptele bune pe care El le-a pregătit să le faci – şi nu le-ai făcut,
pentru săracii la care trebuia să mergi – şi n-ai ajutat,
pentru faptele bune pe care El le-a pregătit să le faci – şi nu le-ai făcut,
pentru sărmanii la care trebuia să mergi – şi n-ai mers,
pentru cuvântul pe care trebuia să-l spui – şi nu l-ai spus,
pentru drumurile pe care trebuia să le umbli – şi nu le-ai umblat…
– Din pricina că ai fost zgârcit, leneş şi nepăsător.
şi din pricină că ai iubit mai mult traiul uşuratic,
sau ascultarea soţului firesc,
sau aprecierile societăţii necredincioase,
– decât pe Dumnezeul tău
şi conştiinţa misiunii tale?
Întreabă-te, cum vei răspunde în faţa lui Hristos, – pentru astea?

14 – Hristos este ca lumina, eul nostru este ca umbra:
când se înalţă lumina, umbra scade.
Când creşte umbra, lumina se ascunde.
Este ca şi cu soarele şi luna:
când răsare soarele, luna apune.
Când răsare luna, apune soarele.
Nu pot lumina în acelaşi timp pe cer.
Aşa este şi în viaţa duhovnicească. Hristos trebuie să fie sus iar eul nostru jos,
la picioarele Lui.
Aşa a fost în viaţa sfinţilor.

15 – Înţelegem noi oare că eul nu trebuie să se ridice niciodată?
Hristos trebuie să fie înălţat totdeauna, iar eul umilit totdeauna,
în predica ta, în faptele tale, în toată viaţa ta!
Hristos trebuie să fie văzut în orice cuvânt al tău, în orice stare a ta, în orice pas al tău.
Până când nu se va mai vedea nimic din eul tău.
Atunci ai ajuns al lui Hristos.

16 – Singur Hristos să crească în toate bisericile, în toate familiile, în toate inimile, în toate privinţele alor Lui,
tot mai frumos, mai preţuit,
mai iubit, mai ascultat,
până ce totul se va umplea numai de strălucirea, armonia şi dragostea Lui,
să crească lauda, ascultarea şi trăirea lui Hristos prin toţi şi în toţi,
fiindcă este o nelegiuire şi un furt, când se caută slava şi foloasele omului prin Hristos
şi nu slava şi foloasele lui Hristos prin om.
Vai de oricine face altfel!

Traian Dorz, din “Piatra Scumpă”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *