Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugãciune şi mãrturisire

Rugãciune şi mãrturisire

Rugãciune şi mãrturisire

1 – Nu fiţi geloşi când cineva, mãrturisindu-L pe Hristos prin cuvîntul şi viaţa lui mai sfântã, este mai preţuit şi mai ascultat deât voi,
deşi vi s-ar pãrea cã aveţi merite sau titluri mai mari.
Nu fiţi geloşi dacã alţii pot sã alerge mai mult şi mai folositor,
nici dacã pot sã cânte mai frumos – ca voi
nici dacã pot şi ştiu sã lucreze mai bine
sau sã vorbeascã mai înflãcãrat
ori sã spunã mai inspirat decât voi despre Hristos.
Dacã L-aţi iubi sincer pe Hristos, veţi gândi cã prin asta El este şi mai slãvit.
Şi asta sigur v-ar face fericiţi.

2 – Multe din cele ce nu ne sunt date din cer,
dar noi le râvnim cu lãcomie,
– le putem câştiga prin lupta noastrã,
sau le putem smulge de la Dumnezeu prin rugãciunile noastre,
– dar atât umblarea dupã ele cât şi dobândirea lor, nu va fi decât trudã şi durere pentru noi.
Cu cât regret şi pagubã vedem acestea prea târziu.

3 – Fericit este acela care nu umblã sã smulgã de la Dumnezeu prin rugãciune stãruitoare şi plinã de amestec firesc,
ceea ce Dumnezeu n-a gãsit potrivit sã-i dea.
Sau sã-l inspire el ca sã-I cearã.
Tot ce smulgem de la Dumnezeu cu rugãciune chinuitã şi pãtimaşã, nu este spre bine niciodatã
ci spre rãu.

4 – Dacã vom cãuta cu adevãrat Împãrãţia lui Dumnezeu şi neprihãnirea Lui, cum ni s-a poruncit, – atunci toate celelalte lucruri care ne sint necesare şi folositoare
Dumnezeu va îngriji El Însuşi, ca noi sã le avem,
– fãrã sã forţãm Mîna Lui spre a ni le da.
Tot ce primim nesilit de la Dumnezeu, este binecuvântat şi bun.
Tot ce smulgem fãrã sã ne fie dat, putem avea.
Dar nu va fi însoţit de binecuvântare ci de necaz.
Ne va împovãra viaţa, nu ne-o va uşura.

5 – Sfântul Ioan Botezãtorul, ca toţi marii oameni ai lui Dumnezeu, a rãmas mereu la mãrturisirea sa – pe care a ţinut sã şi-o sfârşeascã cu credincioşie.
Şi aşa şi-a şi sfârşit-o.
De aceea a fost lãudat de Dumnezeu.
Cãci numai acela care rãmâne statornic îşi duce mãrturisirea sa pânã la sfârşit.
Toţi cei nestatornici îşi pierd mãrturia şi n-o mai gãsesc niciodatã.
De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.

6 – Ioan n-a spus de la început un lucru, şi mai târziu altul.
N-a spus odatã într-un fel – iar altãdatã în alt fel,
cãci mãrturisirea adevãratã este ca şi credinţa: numai una.
Voi sunteţi martori, a zis el – cã am spus: nu eu – ci El,
şi voi sunteţi martori cã eu tot aşa zic şi acum, pânã la moarte.
O, ce mãrturie vrednicã
şi ce martor vrednic
este acesta în faţa cerului
în faţa pãmântului
şi în faţa veşniciei.
Doamne, aşa sã fie şi a noastrã!

7 – Toţi cei ce te-au auzit, vor fi martori împotriva ta
dacã nu rãmâi statornic în mãrturia de la început,
în credinţa ta, în adunarea ta, şi în biserica ta dintâi.
Dacã vei cãuta foloasele tale – şi nu ale lui Hristos,
dacã vei cãuta sã te înalţi pe tine – dar nu pe Iisus,
dacã vei lega suflete de tine, iar nu de Domnul,
dacã tu vei fi mereu înaintea lui Hristos – iar nu El înaintea ta,
şi dacã nu vei schimba Cuvântul dupã împrejurãri,
dupã oameni
şi dupã interese
mãrturisind azi într-un fel iar mâine într-alt fel,
odatã aşa, altãdatã altcum,
şi-o zi într-o credinţã şi mâine într-alta,
– tu nu vei dovedi atunci decât cã vei fi un nevrednic
şi aşa îţi va rãmânea şi numele tãu pe veci.

8 – Dacã eşti un mãrturisitor vrednic, dupã tine va merge Hristos oriunde,
cãci şi tu mergi dupã El oricînd.
Dacã vei merge într-o casã, dupã tine va merge neapãrat acolo şi El.
Dacã vei merge într-o adunare, într-o societate, într-o familie, – acolo trebuie sã-L duci neapãrat şi curajos pe Iisus
pe El, – nu forme noi, obiceiuri noi. Ci pe Iisus.
Doar aşa eşti al Lui. Altfel nu.

9 – Dacã ai intrat într-o inimã, ai grijã ca dupã tine sã intre acolo neapãrat şi Hristos.
Nu patimi şi gânduri necurate,
nu îndemnuri urâte,
nu porniri rele,
nu îndoieli şi nu lepãdãri,
nu cãderi şi slãbiri în credinţã,
– ci Hristosul lui Dumnezeu – cu mântuirea şi sfinţenia Lui.
Înlesneşte totdeauna intrarea lui Hristos, oriunde ajungi.
Mergi totdeauna aşa cum ai fost trimis: înaintea Lui, ca sã-L ai mereu pe El înaintea ta.
Numai astfel vei fi al Lui, cu adevãrat.

10 – Cine intrã dupã tine, unde intri tu?
Intrã oare mândria, dezbinarea, certurile, tulburãrile, pofta rea, gelozia, interesul – adicã diavolul?
Sau intrã blândeţea, smerenia, iubirea, unitatea frãţeascã, rãbdarea, bucuria, înţelegerea, înfrânarea – adicã Hristos?
Cãci acela va închide şi uşa veşnicã în urma ta, care o închide acum (Apoc. 14, 13).

11 – Duhul Sfânt care l-a umplut pe Sfântul Ioan Botezãtorul i-a descoperit lui cele douã mari taine cu privire la Hristos:
Taina Jertfei Sale rãscumpãrãtoare când a zis: Iatã Mielul!
şi Taina Nunţii Sale Veşnice – când a zis: Iatã Mirele!
Acestea sunt adevãratele descoperiri ale Duhului Sfânt pentru oricine este cu adevãrat un proroc.

12 – Fiecare om are un dar şi o chemare;
darul unui proroc şi chemarea lui este sã-L descopere şi sã-L arate pe Hristos.
Sã meargã înaintea Lui spunând: Iatã Mielul, iatã Mirele!
Atât.
Dacã profetul va merge înaintea lui Hristos, cu siguranţã cã şi pe urma lui vor merge multe suflete.
Cine face ca o adunare sã ajungã o mireasã a lui Hristos, – acela va fi cu adevãrat un prieten al Mirelui.
Binecuvântat sã fie şi binecuvântat va fi acela!

13 – Cum vei rãspunde tu în faţa lui Hristos pentru ceea ce trebuia sã faci şi n-ai fãcut?
Pentru sãrãcia la care trebuia sã ajuţi – şi n-ai ajutat,
pentru faptele bune pe care El le-a pregãtit sã le faci – şi nu le-ai fãcut,
pentru sãracii la care trebuia sã mergi – şi n-ai ajutat,
pentru faptele bune pe care El le-a pregãtit sã le faci – şi nu le-ai fãcut,
pentru sãrmanii la care trebuia sã mergi – şi n-ai mers,
pentru cuvântul pe care trebuia sã-l spui – şi nu l-ai spus,
pentru drumurile pe care trebuia sã le umbli – şi nu le-ai umblat…
– Din pricina cã ai fost zgârcit, leneş şi nepãsãtor.
şi din pricinã cã ai iubit mai mult traiul uşuratic,
sau ascultarea soţului firesc,
sau aprecierile societãţii necredincioase,
– decât pe Dumnezeul tãu
şi conştiinţa misiunii tale?
Întreabã-te, cum vei rãspunde în faţa lui Hristos, – pentru astea?

14 – Hristos este ca lumina, eul nostru este ca umbra:
când se înalţã lumina, umbra scade.
Când creşte umbra, lumina se ascunde.
Este ca şi cu soarele şi luna:
când rãsare soarele, luna apune.
Când rãsare luna, apune soarele.
Nu pot lumina în acelaşi timp pe cer.
Aşa este şi în viaţa duhovniceascã. Hristos trebuie sã fie sus iar eul nostru jos,
la picioarele Lui.
Aşa a fost în viaţa sfinţilor.

15 – Înţelegem noi oare cã eul nu trebuie sã se ridice niciodatã?
Hristos trebuie sã fie înãlţat totdeauna, iar eul umilit totdeauna,
în predica ta, în faptele tale, în toatã viaţa ta!
Hristos trebuie sã fie vãzut în orice cuvânt al tãu, în orice stare a ta, în orice pas al tãu.
Pânã când nu se va mai vedea nimic din eul tãu.
Atunci ai ajuns al lui Hristos.

16 – Singur Hristos sã creascã în toate bisericile, în toate familiile, în toate inimile, în toate privinţele alor Lui,
tot mai frumos, mai preţuit,
mai iubit, mai ascultat,
pânã ce totul se va umplea numai de strãlucirea, armonia şi dragostea Lui,
sã creascã lauda, ascultarea şi trãirea lui Hristos prin toţi şi în toţi,
fiindcã este o nelegiuire şi un furt, când se cautã slava şi foloasele omului prin Hristos
şi nu slava şi foloasele lui Hristos prin om.
Vai de oricine face altfel!

Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!