Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugăciunea și ascultarea

Rugăciunea și ascultarea

Rugăciunea și ascultarea

  1. Rugăciunea cere ascultare, după cum ascultarea cere rugăciune. Noi dorim ascultarea lui Dumnezeu la cererile noastre, după cum El dorește ascultarea noastră la cererile Lui.
  2. Nu există rugăciune a noastră pe care să nu ne-o asculte Dumnezeu, – dacă nu există cerere a Lui pe care să nu o ascultăm noi (Mt 21, 22; In 15, 7).
  3. Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre, să credem aceasta din toată inima când ne rugăm.
    Nu există faptă prea mare și minune prea mare pe care Dumnezeu să nu o realizeze, dacă noi cerem aceasta cu o credință atât de mare și cu o rugăciune atât de fierbinte cât cere minunea pentru care ne rugăm.
  4. Cuvântul Domnului ne asigură că El poate face nespus mai mult decât cerem sau gândim noi (Ef 3, 20).
    Niciodată deci cererile noastre sau gândurile noastre nu vor putea întrece nici puterea Lui și nici dărnicia Lui.
  5. Dar noi cerem atât de puțin și atât de slab… Cerem o dată sau de două ori și, dacă nu primim, renunțăm. Cerem acum și, dacă nu ni se dă imediat, deznădăjduim.
    Cerem și nu primim, pentru că cerem rău (Iac 4, 3).
    Adică cerem ceea ce ne-ar fi spre rău.
    Asta este explicația când cerem, dar nu primim.
  6. Dumnezeul Bunătății și al Milei știe mai bine decât noi ceea ce este spre binele nostru să ne dea sau ceea ne-ar fi spre rău dacă ni s-ar da.
    Asta o știe totdeauna – sau o află odată – fiecare credincios care se roagă ascultând.
    Și ascultă rugându-se.
  7. Ce-I cerem noi în rugăciunile noastre lui Dumnezeu?
    Oamenii ascultători cer să le dea mai multă ascultare.
    Oamenii iubitori cer să aibă mai multă iubire.
    Oamenii darnici doresc să aibă mai multă dărnicie.
    Oamenii smeriți ar dori să aibă mai multă smerenie
    și oamenii credincioși, mai multă credință;
    iar cei sfinți le cer pe toate acestea.
  8. Să mulțumim înainte de orice rugăciune, pentru răspunsul care ni se va da la ea.
    Fiindă răspunsul care îl vom primi de la Dumnezeu este cel mai fericit, pentru noi, fie că va fi acela pe care îl așteptăm – fie că va fi cu totul altul.
  9. Să mulțumim în fiecare seară pentru ziua pe care am trăit-o și pentru tot ce am primit în ea.
    Aceasta ne va da un duh liniștit și o noapte cu pace.
  10. Să mulțumim în fiecare dimineață pentru noaptea pe care am petrecut-o fie în odihnă, fie în muncă, fie în cântări, fie în lacrimi.
    Aceasta ne va face odihna întăritoare, munca rodnică, cântările fericite și lacrimile binecuvântate.
    Totul se întoarce spre cel mai mare bine al nostru prin rugăciune.
  11. Înainte de a ieși din casă, să ne rugăm pentru călătoria noastră și a tuturor celor ce vor călători astăzi.
    Ferirea de accidente și nefericiri depinde nespus de mult de rugăciunea pe care o facem înainte de acestea.
  12. Înainte de a te duce să te întâlnești cu cineva ori ca să te desparți de el, – roagă-te, suflete al meu, roagă-te pentru tine și pentru el. Rugăciunea îți va face mai dulce întâlnirea și mai liniștită despărțirea ta și a lui.
  13. Înainte de a merge la biserică ori la adunare, roagă-te, suflete al meu, pentru tine și pentru toți cei ce vor mai fi acolo.
    Roagă-te să asculți Cuvântul, nu pe cuvântător. Să te judeci pe tine, și nu pe alții. Să te întorci mai bun de acolo, și nu mai rău.
  14. Înainte de a deschide ochii, roagă-te să nu privești rău pe nimeni.
    Înainte de a deschide gura, roagă-te să nu vorbești rău nimănui.
    Înainte de a deschide ușa cuiva, roagă-te s-o poți închide frumos.
    Și înainte de a-ți pune capul pe pernă, roagă-te să-l pui bine, căci mulți nu și l-au mai ridicat singuri.
  15. Să nu ne rugăm niciodată numai pentru noi înșine ori numai pentru cei pe care îi iubim.
    Să ne rugăm pentru cât mai mulți semeni, pentru străini și chiar și pentru vrăjmașii noștri.
    De cele mai multe ori împlinirea rugăciunilor pentru noi depinde de felul cum ne rugăm pentru ei.
  16. Să nu ne rugăm grăbiți. Să nu ne rugăm certați. Să nu ne rugăm nervoși. Să nu ne rugăm dorind răul cuiva. Să nu ne rugăm dușmănos. Să nu ne rugăm necuviincios… Toate aceste rugăciuni sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 15).
  17. Să ne rugăm stând în chip cuviincios, cu toții stând cu fețele îndreptate înspre același punct ori spre mijloc.
    Când stăm în genunchi, să stăm la fel, în chip cuviincios, toți în aceeași direcție și, cât se poate, nerezemați de nimic. Pentru că și atitudinea noastră este o dovadă dacă prețuim sau disprețuim pe Cel căruia ne rugăm – și pe cei cu care ne rugăm împreună.
  18. Să nu facem rugăciuni lungi, ci pline de conținut și de căldură, cu toată evlavia și grija, fiindcă stăm în fața lui Dumnezeu și a întregului cer.
  19. Să nu fim nerăbdători când cineva are o rugăciune prea lungă în fața lui Dumnezeu. Să nu obosim stând în genunchi, ci să folosim timpul acesta învățând răbdarea și îndelunga răbdare, care ne va fi de mare folos nouă înșine.
  20. Ascultarea noastră de toate aceste îndemnuri care sunt din partea Duhului Sfânt va fi o condiție sigură pentru primirea și împlinirea propriilor noastre rugăciuni.
    Pe cel ascultător îl ascultă totdeauna Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Se poartă cu fiecare om după inima lui, după cum este scris în Psalmul 18, 24-26.
    Dar ascultă-ne, Doamne, mai bine după inima Ta, decât după a noastră.
    Amin.

* * *

Cuvinte înțelepte

Greu se vede Adevărul,
– vina ce ușor apare,
el e numai lângă unii,
– ea e lângă fiecare.

Oricine va vrea să fie

Oricine va vrea să fie
cel mai mare dintre voi,
a zis Domnul, – să se lase
cel mai jos și mai ’napoi;
cine vrea s-ajungă-ntâiul
fie robul tuturor;
– asta-i calea înălțării
în al Domnului popor.

Pentru că nici Domnul Slavei
când în lume a venit
n-a vrut alții să-L slujească,
ci El pe-alții i-a slujit;
n-a vrut să-și dea alții viața
pentru ca să scape El,
ci Și-a dat-o El, ca alții
să se mântuie astfel.

Cel care tot vrea să-și scape
viața asta pe pământ
și-o va pierde pe aceea
de la Dumnezeu Cel Sfânt;
dar cel care-și dă viața
cea de-acum pentru Hristos
își va câștiga viața
cea din veacul glorios.

Traian Dorz, în „Dorim să fim”, Editura ‹‹Oastea Domnului››, Sibiu, 2009, pg. 144-149

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *