Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să avem Chipul lui Hristos în noi

Să avem Chipul lui Hristos în noi

Să avem Chipul lui Hristos în noi

Să avem Chipul lui Hristos în noi ne spune Sf. Apostol Pavel. Dar a avea chipul lui Hristos înlăuntrul nostru nu înseamnă să aruncăm icoanele sfinte de pe pereţii casei. Dacă-i bine să cinstim memoria celor plecaţi dintre noi, dorim să le vedem mereu chipul, să trăiască printre noi prin aducerile aminte, cu atât mai mult sufleteşte. Aducerile aminte prin orice mijloace sunt temeiuri evanghelice care, ca şi Cuvântul, luminează, înflăcărează, răscolind inimile şi fiinţa întreagă pentru Hristos.

La Oastea Domnului din Simeria, a intrat în adunare o femeie, şi, făcând legământ cu Domnul, se ruga: „Doamne, nu ne lăsa să mai facem fapte sătăneşti. Evlavia ei i-a încurajat pe mulţi. Dar, plecând în concediu în satul natal, a intrat în comuniune cu aşa-zişii Martori ai lui Iehova, care au dezbrăcat-o de frumuseţea cultului religios din Oastea Domnului în Biserica Ortodoxă, bună şi străbună, şi au îmbrăcat-o în falsitatea curentului lor religios. În zadar s-au străduit surorile din Oastea Domnului s-o readucă la adevăr; le apostrofa, le făcea necunoscătoare şi neştiutoare.

Într-o zi, adună toate icoanele de pe pereţii casei şi le aruncă în curte. Soţul ei îi zise: „De ce arunci icoanele sfinte de pe pereţi? Dacă nu-ţi mai plac, aşază-le frumos într-un dulap, şi nu le arunca!” Femeia, şi mai furioasă, s-a aruncat cu picioarele pe ele şi apoi le-a dat foc. Soţul ei i-a zis: „Aşa o să arzi şi tu!…” Şi aşa s-a întâmplat. Era iarna, ger cumplit. La lucru, în uzina I.C.M., în hală fiind frig, voind să odihnească puţin, s-a dus cu o găleată să toarne pe foc ceva lichid inflamabil. Flăcările au cuprins-o şi n-a mai fost chip de scăpare. S-a făcut scrum. Repede s-a dus zvonul prin oraş, cutremurând multe suflete.

Dacă televiziunea, cinematografia şi toate mijloacele de propagandă pornografică şi ateistă ar fi sfinţite şi puse în slujba Domnului ar face minuni, ar contribui ca valori nebănuite la vestirea şi răspândirea Sfintelor Evanghelii. Să-l vezi pe Sf. Pavel în adunare, în suferinţe, în bătăi, în temniţe, la despărţirea de la Milet dând sfaturi; sau bolnavii înşiraţi pe uliţe ca măcar umbra Sfântului Petru să treacă peste ei şi să fie vindecaţi. Să vezi neînfricaţii creştini din amfiteatrele Romei înfruntând prin blândeţe cruzimea. Curajul şi îndrăzneala lor ne-ar brăzda ochii de lacrimi, ne-ar sfâşia inimile, ne-ar ruşina pentru micimea noastră sufletească.

Avem nevoie de îmbărbătare, mereu să ni se aducă aminte; şi Domnul Duhul Sfânt a pregătit pentru noi mijloacele de întărire a credinţei. Unul din aceste mijloace pentru creştere şi înaintare în credinţă este şi cultul icoanelor.

Cinstirea icoanelor sfinte nu este închinare la idoli. Închinătorii la idoli pe care îi condamnă Sfânta Scriptură credeau în atotputernicia idolului. Ei credeau în chipul cioplit ca într-o autoritate divină. Zeii erau divinizaţi, adoraţi, se închinau lor cerându-le ajutorul. Terah, tatăl lui Avraam – cel dintâi evreu – era constructor de zei. Tatăl său îl trimitea la piaţă cu zei de vânzare. După ce Avraam a aflat pe Dumnezeul cel adevărat, propovăduia oamenilor împotriva câştigului pentru tatăl său. Într-o zi, în timp ce le vorbea oamenilor, ca să le dovedească neputinţa zeilor, luă unul şi, trântindu-l de pământ, se împrăştie în multe bucăţi. Oamenii se adunară ca la o minune, aşteptând să vadă răzbunarea zeului. Dar Avraam le explică despre zei că sunt lipsiţi de putere, că nu sunt nimic, că tatăl său i-a creat cu o zi mai înainte; şi le vesti pe Dumnezeul cel Adevărat.

Cinstirea icoanelor sfinte nu este închinare la idoli. Noi nu credem în divinitatea materiei. Nu spunem despre icoane că sunt dumnezei. Nu le îndumnezeim şi nu spunem în faţa lor: „Icoană, ajută-mă!” Noi nu ne rugăm la icoane, ci în faţa icoanelor, nu la obiectul pământesc, ci la chipul cel ceresc.

 

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!