Să aveţi credinţă şi s-aveţi răbdare,
suflete iubite care suferiţi,
astăzi plângeţi singuri lacrime amare,
mâine împreună veţi cânta slăviţi.
Să aveţi nădejde, să aveţi credinţă,
să aveţi iubire, să aveţi răbdare,
nu uitaţi preadulcea Lui făgăduinţă:
chinul de-azi e-arvuna slavei viitoare!
Paşii noştri calcă drumuri tot mai grele,
mai pustii şi aspre locuri întâlnim,
dar nădejdea sfântă ne-ntăreşte-n ele,
să avem putere să le biruim.
O, răbdaţi durerea cu nădejde dulce,
neuitând Cuvântul Domnului Iisus,
căci, precum în lume am purtat o cruce,
vom purta-mpreună o cunună Sus!
Suflete zdrobite, inimi sfâşiate,
ridicaţi spre ceruri gândul obosit,
nu uitaţi că mâine toate-or fi uitate,
mâine toate-acestea vor avea sfârşit!
Nu uitaţi că mâine-n cântec veţi culege
ceea ce în lacrimi azi aţi semănat
şi abia atuncea veţi putea-nţelege
cât de mare-i harul care vi s-a dat.
Suferiţi necazul, biruiţi ispita,
mai aprinsă rugă înălţaţi în Sus
şi, cântând prin chinuri, să priviţi slăvita
răsplătire care ne-o va da Iisus.
*
Trebuie să ne purtăm faţă de sectari cu dragoste, să încercăm a-i îndrepta prin puterea dragostei lui Hristos; aceasta este prima cale.
A doua este să ne ferim de discuţiile nefolositoare cu sectarii îndărătnici.
De omul eretic – spune Sf. Apostol Pavel – după una şi o a doua sfătuire, să te fereşti (Tit 3, 9-10).
Trebuie să ne purtăm faţă de sectari cu dragoste, să încercăm a-i îndrepta prin puterea dragostei lui Hristos; aceasta este prima cale.
A doua este să ne ferim de discuţiile nefolositoare cu sectarii îndărătnici.
De omul eretic – spune Sf. Apostol Pavel – după una şi o a doua sfătuire, să te fereşti (Tit 3, 9-10).
Istoria unei jertfe / Traian Dorz – Sibiu: Oastea Domnului, 2012, vol. 2