Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să căutăm frații noștri mai cu dor!…

Să căutăm frații noștri mai cu dor!…

Să căutăm frații noștri mai cu dor!…

În ultima vreme, în această perioadă de restrişte, se pare că puţini dintre noi mai suntem căutători de fraţi şi mai dorim aceasta. Cu toate că trăim momente de restricţii, care desigur trebuie respectate, dar nu ne poate împiedica nimic să recurgem la un apel telefonic sau la un gest cât de mic. Par lucruri minore, pe care nici eu nu le-am luat în consideraţie, dar starea în care suntem ar trebui să ne aprindă mai mult!…

De curând, vorbeam cu un frate şi îmi spunea, cu durere, că fraţii din localitatea dânsului nu mai dau nici un semn de viaţă, nici măcar un telefon scurt, să întrebe: „Ce mai faci, măi frate? Eşti bine? Mi-era dor să te mai aud…” Stăteam şi mă gândeam, oare ne-am răcit chiar în felul acesta? Oare, chiar să fi dorit unii dintre noi starea acesta să nu ne mai putem întâlni?… Să ne dea oare de gol momentul actual, că de fapt unii dintre noi trăiam într-o răceală continuă şi acum s-a adeverit ceea ce eram şi ceea ce suntem de fapt? Atunci, de ce să nu comunicăm între noi, cu mijloacele pe care le avem la îndemână? Dacă o facem, e foarte bine şi avem certitudinea că sunt fraţi destui care nu stau nepăsători, ci, dimpotrivă, îşi fac datoria de conştiinţă, după posibilităţile lor. În zilele trecute, un frate a trecut cu maşina prin faţa porţii noastre, l-am văzut foarte bine, dar nici măcar nu s-a întors să schiţeze un salut…; cât despre claxon, nici vorbă. Pe moment, l-am judecat în mintea mea pe fratele respectiv, dar greşeala cu siguranţă era la mine, pentru că, de atâtea săptămâni de stat acasă, nu mi-am făcut puţin timp să-i dau un apel telefonic. În cântarea Nu-i loc mai Sfânt, este scris un vers: Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri, / Pământu-i sus, iar ceru-i jos…

Practic, oriunde ne întâlnim cu fraţii, noi aşa trebuie să-i vedem, nu numai în adunare şi pe timpuri bune, ci oricând. Altfel, cântarea şi textul consacrat poate să rămână o formă atunci când îl rostim. Odată, mi-a tresăltat inima de bucurie când am văzut un frate!… Era într-o toamnă şi mergeam la oraş cu microbuzul, acesta fiind ticsit de oameni care vorbeau încontinuu tot felul de lucruri lumeşti, vorbe foarte urâte, că aproape te lua durerea de cap. La un moment dat, am aruncat ochii pe geam şi am zărit, pe zoană (pajiştea drumului), un frate din adunarea noastră, cu văcuţa la păscut. Ploua afară, era o zi mohorâtă şi fratele avea o pelerină de ploaie sub care se adăpostea. În momentul acela, mi s-a umplut inima de bucurie că am văzut pe cineva. Prezenţa fratelui pentru o secundă, doar în viteza maşinii, îmi completase golul de fraţi acolo unde eram. Am observat că Dumnezeu face posibil, de multe ori, dacă dorim să ieşim dintr-o situaţie, o întâlnire frăţească, o mângâiere, chiar dacă este scurt vizibilă. Fratele de pe marginea şoselei nu era un frate lucrător în adunare, sau cântăreţ, sau mai ştiu eu ce… De mult ori şi eu îl vedeam pe acest frate mai sărăcuţ şi nelucrător, mai într-un colţ în adunare şi la biserică la slujbă şi nu prea era îmbrăcat la patru ace, cum de multe ori se vede lucrul acesta şi la unii dintre noi. Dar, în momentul acela, un gând mustrător mi-a venit şi o hotărâre fulgerătoare am luat-o pe loc, aceea de a pune preţ şi să dau valoare pentru totdeauna fratelui respectiv şi tuturor fraţilor. În clipa aceea, mi s-a agăţat sufletul de ceva, şi am zis în gândul meu; Iată, am văzut un frate!…

Într-o aglomeraţie plină de oameni, poţi să fii fără oameni, poţi să fii singur şi să nu ai pe nimeni, decât numai pe Dumnezeu, Care ne mai poate ajuta. Dacă dorim strângerea adunărilor din nou, atunci când va fi posibil, şi vrem să ardă pe flacăra dragostei frăţeşti dorul acesta, pe care l-a înflăcărat de la început Părintele Iosif, în această minunată Lucrare a Oastei Domnului, trebuie să înceapă cu noi, cu cel care doreşte aceasta…

De aceea, dacă dorim să ne apropiem mai mult şi să ţinem această legătură mai intensă unii cu alţii, cel care doreşte această stare duhovnicească trebuie să facă primul pas, şi apoi, după râvna şi dragostea lui, vor urma şi alţii să facă la fel.

În încheiere, să vedem ce ne învaţă fratele Traian Dorz: „Trebuie mereu să amintim că ni se cer neapărat cele patru condiţii, fără de care nu poţi realiza nici unitatea cu Hristos, nici unirea cu semenii şi anume: să muncim cel mai mult, să ne rugăm cel mai mult, să iubim cel mai mult şi să suferim cel mai mult…” (Semănaţi Cuvântul Sfânt). Slăvit să fie Domnul!..

Sava CONSTANDACHE

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!