Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să citim împreună Sfânta Scriptură! – 6, 1-19

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – 6, 1-19

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – 6, 1-19

1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.†
2 Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?†
3 Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?†
4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii?†
5 Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.†
6 Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.†
7 Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.†
8 Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.
9 Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?
10 Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.†
11 Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.†
12 Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.†
13 Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.†
14 Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Vartolomeu,†
15 Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,†
16 Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.†
17 Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.†
18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.†
19 Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.†

* * *

Răspunsuri duhovniceşti: Hristos şi sabatul

 
Un articol de: Pr. Ioniţă Apostolache – 17 Sep, 2010 / Ziarul Lumina

Preacucernice părinte Ioan Drăguşin, ce direcţie a luat legea sâmbetei odată cu venirea Mântuitorului Hristos în lume?

Odată cu venirea Mântuitorului, accentul nu mai cade pe valoarea şi importanţa sărbătorii, ci pe relaţia directă şi personală a omului cu Dumnezeu. Deşi în activitatea Sa pământească Hristos nu a contestat niciodată valoarea spirituală a sabatului, totuşi, datorită exagerărilor din lege care deveniseră din ce în ce mai multe, Mântuitorul arată adevăratul sens al sâmbetei şi condamnă excesul şi pompa fariseilor, cărora le spune: “Sâmbăta a fost făcută pentru om, nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este Domn al sâmbetei” (Marcu 2, 27-28), aceasta după ce ucenicii Săi fuseseră acuzaţi că au cules spice în zi de sâmbătă.
 
Prin puterea exemplului şi prin discuţiile pe care adesea le purta cu învăţătorii de lege vizavi de rigorile sâmbetei şi de sensul odihnei, Iisus vine şi demonstrează contrariul. Logica cuvântului şi a sfaturilor Sale se concretizează în minuni. În acest context, contestaţiile nu întârzie să apară şi, după ce o vindecă pe femeia gârbovă sâmbăta, Mântuitorul este acuzat de mai-marele sinagogii că necinsteşte Legea. Sfântul Luca prezintă detaliat în Evanghelia sa acest episod: “Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus văzându-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care satana a legat-o, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?” (Luca 13, 11-16).
 
Tot în ziua sâmbetei, Mântuitorul Hristos a vindecat, la scăldătoarea Viteza, pe un slăbănog care suferea de treizeci şi opt de ani. Acestuia i-a spus: “Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă” (Ioan 5, 8-9). După această minune, fariseii au încercat să-l împiedice pe slăbănog să-şi care patul, deoarece legea interzicea orice activitate în acea zi, iar pe Iisus “căutau să-L omoare pentru că făcea aceasta sâmbăta” (Ioan 5, 16).
 
Prin Noul Testament se impune cu adevărat sensul autentic al odihnei duhovniceşti. Pe primul plan cade propovăduirea Evangheliei, iar sâmbăta rămâne o punte de legătură între legea veche care se împlineşte în persoana Mântuitorului Hristos, cel ce aduce cu Sine legea iubirii şi legea harului: “N-am venit să stric legea, n-am venit să stric, ci să întăresc” (Galateni 3, 24).
 
* * *

Cei 12 Apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut personal pe Hristos cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea Lui. Au crezut că este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă. Au fost trimişi de Domnul Iisus Hristos să propovăduiască Evanghelia la toată lumea.

L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Au făcut multe minuni cu puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au înviat morţi.

Astăzi îi sărbătorim pe toţi Apostolii Domnului Iisus Hristos prin Soborul celor 12 Apostoli, care continuă marea sărbătoare de ieri a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Din secolul al V-lea, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este completată de prăznuirea la un loc a celor 12 Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numele apostolilor sunt enumerate la Matei 10, 2, Marcu 3, 14, Luca 6, 12, Faptele Apostolilor 1;13, 26. Zilele de sărbătorire şi numele celor 12 Apostoli sunt: Petru (Simon) – 29 iunie și 16 ianuarie, răstignit pe cruce; Andrei cel Întâi chemat – 30 noiembrie, fratele lui Petru; răstignit pe cruce; Iacov (fiul lui Zevedei) – 30 aprilie, zis cel Mare, decapitat; Ioan Teologul – 26 septembrie și 8 mai, fratele lui Iacov (fiul lui Zevedei); Filip – 14 noiembrie, răstignit pe cruce; Bartolomeu – 11 iunie și 25 august, zis și Natanail; răstignit, jupuit și decapitat; Toma – 6 octombrie şi în Duminica a doua după Paşti, s-a săvârșit fiind pătruns cu cinci sulițe; Matei – 16 noiembrie, zis și Levi, fratele lui Iacov; ars de viu; Iacov (fiul lui Alfeu) – 9 octombrie, răstignit pe cruce; Iuda – 19 iunie, numit și Levi, supranumit Tadeu, fratele lui Iacov, fratele Domnului; răstignit pe cruce; Simon Zilotul – 10 mai, zis și Canaanitul; răstignit pe cruce; Matia – 9 august, ales în locul lui Iuda Iscarioteanul; omorât cu pietre și decapitat.

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!