Oastea Domnului

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Luca 3

1. În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei,
2. În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor.
4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: „Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.
6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.
7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?
8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?
11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.
12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem?
13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.
14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.
15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul?
16. A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc,
17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.
18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună.
19. Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le-a făcut Irod,
20. A adăugat la toate şi aceasta, încât a închis pe Ioan în temniţă.
21. Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul,
22. Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
23. Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
24. Fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. Fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. Fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
27. Fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. Fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29. Fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. Fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
31. Fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32. Fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason,
33. Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.
34. Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
35. Fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
36. Fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sim, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37. Fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam,
38. Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

* * *

Mesajul Genealogiilor lui Iisus: Hristos a fost o persoană istorică, iar lucrarea Sa are dimensiune universală

Sfintele Evanghelii după Matei și Luca prezintă două Genealogii ale Mântuitorului; Sfântul Evanghelist Matei (cf. Matei 1, 1-17), adresându-se prin Evanghelia sa evreilor, ne prezintă 42 de strămoși ai Mântuitorului, grupați în trei perioade, fiecare cu câte 14 nume: prima de la Avraam până la prorocul și psalmistul-rege David, care este epoca formării poporului ales; a doua, de la prorocul David până la strămutarea în Babilon, care reprezintă epoca cea mai înfloritoare din viața poporului ales, dar și epoca decăderii sale; iar a treia epocă este de la strămutarea în Babilon până la Iisus Hristos. Prin această genealogie a sa, Evanghelistul Matei voia să arate faptul că Iisus Hristos este o Persoană reală, istorică, identificabilă de oricine. Cifra 14 este dublul cifrei 7, care la poporul iudeu a avut o semnificație sacră. Este cifra desăvârșirii, ce exprimă o plenitudine de exis­tență, de viață împlinită la modul desăvârșit, viață pe care a adus-o lumii Iisus Hristos.

Evanghelistul Luca purcede în Evanghelia sa (cf. Luca 3, 23-38) de la Persoana lui Hristos și urcă până la Adam, dorind să sublinieze faptul că Persoana și activitatea mântuitoare a lui ­Iisus Hristos au o dimensiune universală.

Prin acest lanț de generații, asemenea unui fir de aur din istoria omenirii, s-a întreținut nestinsă flacăra mesianică, conștiin­ța nevoii omului de mântuire, de izbăvire de sub puterea răului, a diavolului și a morții.

Deci, pedagogia dumnezeiască mântuitoare se vede și în modul în care Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea lui Mesia. Această pregătire a făcut-o în mod exemplar și impresionant în sânul poporului ales, care, începând cu Patriarhul Avraam, continuând, apoi, cu toți ceilalți judecători, profeți și aleși ai lui Dumnezeu, au menținut în sânul poporului lui Dumnezeu con­­ș­tiința trează că ei au o menire specială în existența pământească, aceea de a-L primi pe Mesia.

Această pedagogie dumnezeiască s-a manifestat în mod constant și divers, în funcție de evoluția societății iudaice din vremea respectivă. Dumnezeul istoriei nu a lucrat în mod arbitrar, monoton și unilateral în legătură cu lumea, ci întotdeauna în mod înțelept, iubitor și deschizând de fiecare dată noi orizonturi în evoluția socială, religioasă, culturală și istorică a poporului ales. Modalitatea în care El a selectat aceste personalități religios-morale menționate în Evanghelii ilustrează acest fel de manifestare a pedagogiei dumnezeiești.

Astfel, pedagogia dumnezeiască s-a îndreptat, în primul rând, spre poporul ales, căruia i-a întreținut dorința și dragostea față de Dumnezeul Cel viu și de împlinirea făgăduințelor Sale. Dar El nu a lăsat în afara pedagogiei Sale creatoare și mântuitoare nici restul lumii. Aceasta, deoarece lumea în ansamblul ei este obiectul iubirii și al pedagogiei dumnezeiești. Această pedagogie mântuitoare a lui Dumnezeu manifestată în lume nu este străină de lucrarea mai generală a lui Dumnezeu de a menține lumea în existență și a se bucura constant de iubirea Sa, prin pronia sau purtarea Sa de grijă față de lume. Altfel spus, pedagogia și pronia dumnezeiască nu sunt despărțite una de cealaltă. Manifestarea în lume a pedagogiei dumnezeiești este și ea o dovadă a atotputerniciei lui Dumnezeu, o mărturie a dragostei Sale, o evidențiere a dorinței lui Dumnezeu de a-i ridica pe oameni din starea de rătăcire, stricăciune și moarte în care se aflau și de a-i conduce în noua dimensiune existențială de restaurare, de înnoire și de mântuire a lor.

Dumnezeu lucrează și astăzi pentru pregătirea noastră spre primirea lui Mesia

Ca o concluzie a pedagogiei dumnezeiești mântuitoare, arătată în Genealogia Mântuitorului, trebuie înțeleasă ultima parte a Evangheliei de astăzi (Matei 1, 18-25) în care se relatează propriu-zis Nașterea lui Iisus Hristos. Logodnica dreptului Iosif, Fecioara Maria, fără a fi fost ei împreună, s-a „aflat a avea în pântece de la Duhul Sfânt”, ca împlinire a profeției lui Isaia 7, 14. Îngerul Domnului i se arată în vis lui Iosif, zicându-i: „Nu te teme să iei pe Maria, logodnica ta la tine, căci ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20). Iosif a procedat așa cum i-a poruncit îngerul, luând-o la sine pe logodnica lui. Apoi, au urmat toate celelalte detalii cu privire la Nașterea Mântuitorului în Betleemul Iudeii, ca scop final al pedagogiei lui Dumnezeu față de lume. Astfel, trebuie să subliniem o serie de lucruri.

În primul rând, scopul pedagogiei divine în contextul Evangheliei de astăzi este deosebit de lămuritor: pregătirea venirii în lume a lui Mesia.

În al doilea rând, această pedagogie dumnezeiască ne arată că tot ceea ce este legat de mântuirea oamenilor nu se putea realiza în afara prezenței și a lucrării Duhului Sfânt. El a călăuzit pe toți drepții Vechiului Testament, conlucrând apoi, la Întruparea Fiului lui Dumnezeu și, în fine, tot Duhul Sfânt este Cel Care lucrează cu omul credincios în vederea primirii darului mântuirii lui Iisus Hristos în Biserica Sa.

În al treilea rând, „Cartea ­Neamului” lui Iisus Hristos reprezintă nu numai un document istoric, deși avem de-a face cu persoane istorice reale, care au trăit în lume și care pot fi identificate pe cale științifică cu privire la numele lor, la locul în care au trăit și la activitatea lor; ci, totodată, în această mărturie a Sfintei Evanghelii este transparentă pedagogia mântuitoare a lui Dumnezeu.

De aceea, oamenii trebuie să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu în viața lor, în sensul că, așa cum Dumnezeu a lucrat prin pedagogia Sa proniatoare în istoria poporului ales și la celelalte neamuri, pentru a le pregăti în vederea venirii lui Mesia, tot astfel Hristos Mântuitorul dorește să pregătească sufletele oamenilor, prefăcându-le în biserici sau temple ale Sale, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel (cf. I Corinteni 3, 16-17). Iar toată această lucrare se petrece și astăzi cu fiecare credincios, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, sfințind și transfigurând sufletele oamenilor în lumina harului mântuitor.

Un articol de: Ioan Tulcan – 23 Dec, 2018, ziarullumina.ro

Lasă un răspuns