Mărturii Meditaţii

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Matei 24, 36-51

36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.
38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.
41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.
42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa.
47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.
48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie,
49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
51. Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

* * *

CEI CARE AU ÎNTÂRZIAT TRENUL SPRE VIAŢA DE VECI

Un vestitor al Evangheliei care a scăpat multe suflete de la moarte vorbi odată poporenilor săi despre textul de la Matei 20, 1-16.

„Acum să vă spun ceva asemănător vieţii din cer şi de pe pământ: Aţi văzut vreodată trenul?”. Şi, după ce oamenii au răspuns că da, urmă cu predica, zicând:

„Nu-i aşa că înainte este o locomotivă, care pune în mişcare trenul? Apoi sunt va­goane de clasa întâi, de a doua, de a treia şi de a patra? Care vrea să călătorească, tre­buie să fie acolo de cu vreme, ca să-şi ia bilet şi să plece cu trenul. Un tren merge dimi­neaţa, unul la amiază, unul seara şi unul noaptea.

Ei, bine, şi mersul spre împărăţia lui Dumnezeu este aşa; şi de acest lucru ne aduce aminte Evanghelia de astăzi. Trenul pe care ni-l închi­puim merge în patria cea de sus, în împărăţia lui Dum­nezeu! Locomotiva care pune în mişcare trenul este Mân­tuitorul nostru. În tren că­lătoresc tot felul de oameni. În clasa întâia stau puţini oa­meni, căci… bogaţii cu greu ajung în împărăţia cerului, – însă tot sunt câţiva. În clasa a doua sunt ceva mai mulţi, dar nu prea mulţi. În a treia sunt şi mai mulţi. Însă în clasa a patra, unde oamenii abia stau în picioare, înghesuiţi, acolo e plin de lume: săracilor este predicată Evanghelia!

Biletul este credinţa cea vie. Şi merge dimineaţa un tren, cel dintâi. Dimineaţa? Când este aceasta? Se poate spune: la Botez. Acesta e trenul de dimineaţă, care ne cheamă pe fiecare dintre cei ve­niţi pe lume: «Vino în împă­răţia lui Dumnezeu!». Însă, cum este dimineaţă, când tu încă stai în patul cald şi afară e frigul dimineţii, tu te gândeşti: «Eh, nu mă duc cu trenul acesta! M. A. V. Mai avem vreme…». Merge doar un alt tren, cu care încă pot pleca. Atunci acesta fluieră şi – a plecat.

Aşa e cu unul care vrea să se pocăiască în tine­reţe… El se gândeşte: «Mai am vreme destulă când voi fi un biet bătrân. Ce vrei, să nu-ţi petreci tinereţile?». Şi, trenul tinereţii, fluieră şi pleacă.

Vine al doilea tren, trenul de amiază. Acesta este cam când omul e căsătorit. Acum ar trebui să-şi ia şi soţia cu sine. Acum păţeşte ca acela care, vrând să plece la tren, îi vine un cunoscut de demult care îi zice:

– Stai, dragă, unde vrei să te duci?

– Uite, la gară!

– A, zice acela, la tren? Lasă-l să plece! Mai merge încă un tren în curând. Noi nu ne-am văzut de atâta timp! Vino în casă, să bem împreună un păhărel de vin, de bucurie. Atunci fluieră şi trenul acesta şi pleacă.

Aşa se întâmplă şi când cineva vrea să se întoarcă la calea cea adevărată. Şi vin «prietenii» cei vechi şi îi spun: «Doar nu vrei să te faci pust­nic (călugăr în pustie)! Rămâi cu noi, căci are să-ţi fie bine!». Şi fluieră şi pleacă trenul lui.

Vine trenul de seară. Acea­sta se întâmplă când omul e bătrân şi nu mai are păr pe cap, nici dinţi în gură. Acum ne însoţesc mulţi şi, mai povestindu-şi din bunele tinereţe, – trenul pleacă.

Şi, în sfârşit, vine şi cel din urmă tren, trenul de noapte. Dar cu cel de noapte nu că­lătoreşte bucuros. Locomotiva are nişte ochi aşa de roşii şi aruncă scântei! Şi nu se poate şti ce se poate întâmpla mer­gând noaptea; poate până la urmă să sară din şine! Şi e lăsat să treacă şi el. Ba şi cel care merge după toate cele regulate, trenul de povară, pe care se mai urcă câte un în­târziat…

Abia după ce a fluierat şi a trecut şi acesta, întârziaţilor li se deschide capul, că au scăpat toate trenurile care îi puteau duce la mântuire… Atunci îşi dau sama cum au fost înşelaţi de cel ce le şop­tea în taină când ei voiau să plece la gară: «Mai aveţi vreme… vine altul!…». Şi şoptitorul se arată acum între ei cu corniţele pe cap, căci acum între ai săi este! Îi adună turmă nenorocită şi îi duce cu celalalt tren, care nu duce spre ţinta cea râvnită de tot sufletul creştinesc, spre locul Mântuirii, ci spre locul unde „va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”…

Întreabă-te, creştine dragă, tu câte trenuri ai scăpat până acum pentru a te în­toarce şi a fi dus la Dum­nezeu; şi de mai ai vreunul, ori le-ai scăpat şi tu pe toate.

Vezi ca măcar Anul Nou în care intrăm să-l foloseşti prinzând un tren care să te ducă la Mântuitorul.

«Oastea Domnului» nr. 1 / 1 ian. 1931, p. 2

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Lasă un răspuns