Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să creştem în Domnul!

Să creştem în Domnul!

Să creştem în Domnul!

Să creştem în toate privinţele „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură… ci, credincioşi adevărului, în dragoste… să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Ef 4, 13-15)

Ce cuvinte scumpe sunt acestea pentru noi şi mântuirea scump sufletului nostru! O asemănare minunată se află aici. Hristos este pus în mijlocul nostru ca un „om mare”, cu „statură deplină”, iar noi stăm în jurul Lui ca nişte copii ce trebuie să creştem până vom ajunge la „înălţimea” Lui.
Un pictor a pus această asemănare în preafrumoasa icoană de alături. Iisus sevede în icoana aceasta ca un „om mare”, iar cei din jurul Lui, în creştere. Unii sunt prunci mici. Alţii, mai mari, alţii şi mai mari; cu toţii tinzând să ajungă la „înălţimea staturii” lui Iisus Hristos.
O, ce taină mare este taina mântuirii sufleteşti! Şi, o, cum îşi închipuie cei mai mulţi oameni că pot dobândi mântuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi un creştin adevărat şi a dobândi mântuirea sufletului înseamnă, preaiubiţii mei fraţi, să creştem neîncetat în cele duhovniceşti. Întocmai precum am crescut cu corpul, aşa trebuie să creştem şi cu duhul, cu cele duhovniceşti. Când ne uităm peste fotografiile noastre personale, ne vedem cum am crescut an de an. Întrebarea este însă: oare am crescut noi şi în cele sufleteşti? Ori în cele sufleteşti am rămas tot nişte copii slabi şi neajutoraţi?
O, câţi oameni au crescut mari cu trupul, dar au rămas prunci răi cu duhul! E plină creştinătatea de astfel de oameni. Sărmanii! Îi vezi cum se clatină ca pruncii, în cele sufleteşti. Îi vezi cum cad la fiecare pas, doborâţi de vântul ispitelor.
Mântuirea sufletului e însoţită, iubiţii mei, de porunca: Să creştem în cele duhovniceşti! Şi e însoţită de întrebarea: Cum să creştem în cele duhovniceşti?
Răspunsul e simplu: ca să creştem în cele duhovniceşti, ne trebuie mâncare duhovnicească. Nimeni nu poate creşte fără să mănânce. Aşa e şi cu creşterea cea duhovnicească. Iar mâncare duhovnicească, slavă Domnului, este destulă şi se poate afla fără nici o greutate şi cheltuială.
Mâncare duhovnicească ne îmbie, în primul rând, Biserica prin Tainele şi învăţăturile ei. Aici ni se dă şi mâncarea mâncărurilor duhovniceşti: preacurat Trupul şi preasfânt Sângele Domnului.
O altă mâncare, neapărat de lipsă pentru creşterea noastră cea duhovnicească, este apoi rugăciunea cea adevărată. Cine nu se ştie ruga cu putere…cine nu trăieşte o viaţă de rugăciune nu poate creşte în cele duhovniceşti.
Biblia este, mai departe, o minunată şi neîncetată mâncare duhovnicească. Biblia este o minunată cămară cerească, plină cu hrană sufletească din care poate lua oricine. Aşa a voit Dumnezeu ca Biblia să aibă mâncare duhovnicească pentru toţi. Să aibă mâncare şi mai uşoară, şi mai grea. Pentru cei începători, pentru copiii care încep a creşte în cele duhovniceşti, Biblia are lapte şi mâncare uşoară. Iar pentru cei mai mari, ea are şi mâncare mai grea. Pe oricine se hrăneşte mereu cu mâncarea cea minunată din Biblie, îl vezi cu ochii cum creşte în Domnul.
Dacă Oastea Domnului a făcut vreo izbândă în ţara aceasta, apoi izbânda e tocmai aceea că a pus Biblia în mâna poporului şi că prin Biblie a împărţit prin ţară pâinea vieţii printre cei flămânzi după Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am văzut cu ochii mei oameni care au intrat în Oastea Domnului abia silabisind şi, peste puţină vreme, citeau şi grăiau din Biblie de parcă ar fi umblat la Teologie. Cartea aceasta este Cartea lui Dumnezeu şi ea face şi azi minuni mari în viaţa celor care o citesc cu credinţă şi se hrănesc cu regularitate din cuvintele ei.
Cărţile şi foile religioase, şi ele sunt o hrană duhovnicească de mare însemnătate.
De zece ani, eu îmi topesc mereu viaţa în truda şi munca de a-i alimenta, de a-i hrăni, prin cărţi şi prin foaia „Oastea Domnului”, pe cei apucaţi în calea mântuirii. Pierd foarte mult acei care se lipsesc de această hrană făcută cu mari jertfe.
Mai sunt ele şi alte mâncări duhovniceşti, dar să ştiţi, iubiţi mei, un lucru: creşterea cea duhovnicească este condiţionată de o cerinţă care se ridică mai presus de toate. E legată de „creşterea noastră în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” – cum îi zice Ap. Petru (II Ptr 3, 18).

Părintele Iosif Trifa
din “Să creştem în Domnul”
Editura “Oastea Domnului”, Sibiu, 2006

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!