„(…) Cel mai greu act medical este operaţia. Aceasta presupune o pregătire atât a pacientului, cât şi a medicului care efectuează operaţia. Şi una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o sală de operaţii este ca ea să fie dezinfectată complet. Iar medicul trebuie să aibă şi el o stare şi o ţinută corespunzătoare profesiei pe care trebuie să o desfăşoare.
La fel a făcut Părintele nostru sufletesc. Mai întâi, a ţinut să aibă el o curăţie sufletească, pentru ca apoi să poată opera la sufletele celor pe care îi păstorea. Dacă un medic s-ar apuca să facă o operaţie, neîngrijit, cu ustensile nesterilizate, acea operaţie ar tinde să devină un focar de infecţie. Nu poţi să faci un lucru bun, nefiind pregătit pentru aceasta. Părintele Iosif a ţinut ca, înainte de a face, să fie. Şi pentru că întâi a fost, Dumnezeu i-a dat un ogor mare de lucru şi l-a binecuvântat, ca să-şi poată duce slujba la bun sfârşit. (…)
În 1992, am fost martorul unei situaţii petrecute la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde au conferenţiat doi profesori de la o organizaţie internaţională numită «Medicii fără frontiere». Când s-a dactilografiat materialul acela, unul dintre preoţii care l-au verificat a sesizat că ceva nu este în regulă în mesajul pe care cei doi îl transmiseseră Conferinţei. Şi atunci i-au urmărit, un pic, să vadă ce-i cu ei. Şi au ajuns să observe faptul că aceia nu aveau în realitate nimic cu Organizaţia din care pretindeau că fac parte, ci erau numai nişte oameni mascaţi ai sectei Moon, pentru a putea pătrunde în cercurile unde nu puteau s-o facă în adevărata lor identitate. Dacă acolo, în Bucureşti, într-un centru universitar teologic, în prezenţa oamenilor de valoare ai teologiei noastre şi ai Bisericii noastre, şi-a permis vrăjmaşul să-şi trimită slugile şi să încerce să strâmbe calea – ce să credem că face în rest? (…)
Părintele Iosif a spus: «Toată jertfa vieţii mele am pus-o în slujba Oastei şi a Bisericii mele, şi anume, pentru combaterea pozitivă a sectarismului care ameninţă Biserica». Dacă Părintele Iosif a găsit cu cale, în vremea aceea, că sectarismul este pericolul numărul unu pentru care trebuie să-ţi pui jertfa materială şi jertfa vieţii tale ca să-l opreşti, cu atât mai mult acum acest lucru trebuie însuşit de către noi şi continuat. În felul acesta, dovedim că suntem continuatori ai Părintelui Iosif! (…)
fratele Culiţă Popa, din Roznov, Neamţ
din cuvântul de sâmbătă seara, la a 61-a comemorare a trecerii la cele veșnice a Părintelui Iosif Trifa ( februarie 1999 )
