Mărturii Meditaţii

SĂ FUGIM DIN LUME SPRE CRUCE ȘI ÎNVIERE!

Așa cum în CENTRUL istoriei mântuirii noastre și al activității răscumpărătoare a Mântuitorului stă JERTFA Sa, adică Patimile și moartea Sa pe Cruce, urmate de Slăvită Învierea Sa din morți, tot așa în CENTRUL sau inima anului bisericesc, stau Paștile sau Sărbătoarea Învierii, dată de la care începe Anul Liturgic .

Frământarea mea este cu ce gând și cu ce stare am intrat în acest Nou An Liturgic 2020 . Rugămintea mea la Dumnezeu este ca toți să fi intrat cu intenția vădită a reformării și reactivării conștiinței noastre proprii, evident prin „fuga din lume spre Cruce și Înviere”.

Acestea nu sunt cuvinte mari, ci sunt cuvinte asumate . Consider că este necesară tratarea și punerea în valoare a conștiinței noastre creștine clară , trează , veghetoare , sinceră și curată , lucrătoare , folositoare și ziditoare .

DA ! Acest An Liturgic 2020, odată cu Patimile, Moartea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos , îmi doresc să fie un an al vestirii Evangheliei , al apologiei Bisericii Neamului românesc și ortodox , dar și un an al misiunii pentru evanghelizarea , catehizarea și organizarea cultică a persoanelor surde din Patriarhia Română , unele din cele mai sincere și autentice făpturi întâlnite de mine în activitatea mea preoțească .

Însă , pentru aceastea , sunt indispensabile o conștiință creștină activă de calitate , una care detestă duplicitatea , aroganța , ipocrizia.

Îmi asum responsabilitatea cuvintelor următoare și spun că această abordare trebuie să fie un criteriu și pentru lumea persoanelor auzitoare din Biserica noastră – slujitori și închinători.

Multora dintre noi ni S-A STINS candela credinței . Ne-am risipit untdelemnul ei pe tot felul de nimicuri , iar pentru a-L întâlni pe Dumnezeu nu am mai păstrat nimic .

Dacă nu-L iubim, cum am putea să-L primim pe Mire ? Cum am putea deveni una cu El ?

Cum ne putem petrece veșnicia cu CINEVA pe care nu L-am iubit , nu L-am cunoscut și cu care nu ne-am identificat cu adevărat ?

Strofa a doua din dumnezeiasca cântare a fratelui Traian Dorz „Te iubesc, Iisuse” sună așa : „Te iubesc, Iisuse, căci prin moartea Ta Mi-ai spălat păcatul și viața mea Și-nviind din moarte, viață mi-ai adus . Te iubesc, Iisuse, Te iubesc, Iisus !”

Mai putem crede NOI azi că Iisus a murit pe Cruce pentru păcatele noastre ?

Mai putem crede NOI azi că Sângele Lui a spălat păcatele vieții noastre ?

Mai putem crede NOI azi că , prin moartea Lui, avem viața veșnică ?

EU CRED și azi în Iisus cel mort și Înviat pentru mântuirea sufletului meu .

TU , cel care citești aceste rânduri, mai crezi ?

Dacă da , Slăvit să fie Domnul ! Înseamnă că-ți place să fugi din lume către Cruce și ÎNVIERE .

Vă îndemn , fraților și surorilor , să FUGIM de o pocăință ieftină , care promite o viață fără necazuri , fără dureri și fără Cruce !

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință care nu aduce lacrimi pe obraz , ci râsete , glume și bancuri !

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință fără post , fără înfrânare și fără cumpătare , fără Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei!

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință care nu lasă urme pe genunchi , dar care ne lasă să stăm comozi în străini !

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință care ne sugerează o postură de asistenți și nu de participanți activi la actul liturgic!

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință care ne lasă să fim fățărnici , adică în biserică ne prezentăm ca fiind în rândul Sfinților , iar în lume ca fiind în rândul lumii !

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință fără smerenie și fără renunțări ! Vă îndemn să FUGIM de o pocăință fără rugăciune și părtășie în dragoste de frați !

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință în care conștiința nu ne mai mustră când greșim !

Vă îndemn să FUGIM de o pocăință care naște autosuficiență și care nu ne va duce niciodată în Rai , ci vă îndemn să FUGIM spre o pocăință reală , prin Cruce și ÎNVIERE !

VIAȚA lui Hristos, de la Naștere până la ÎNVIERE , a fost o MUCENICIE .

Nu am fost și nu suntem vrednici noi , oamenii, pentru această JERTFĂ supremă a lui Hristos .

NIMENI nu ne-a iubit atât de mult precum ne-a iubit Tatăl Ceresc și Domnul Iisus Hristos și NIMENI nu a fost atât de ocărât , batjocorit și nu S-a smerit atât de mult precum Domnul nostru .

Între Hristos cel propovăduit cu gura și cel propovăduit cu fapta este o mare DIFERENȚĂ .

Ușor vorbește cineva despre Hristos însă atât de greu pune în lucrare ceea ce spune El .

Crucea și Învierea ne pretind nouă SĂ FIM o Evanghelie deschisă, a lui Hristos , descrisă și scrisă prin mâinile noastre întinse spre cel neajutorat în care , prin Duhul Dumnezeului celui Viu , să punem în inimile celor jurul nostru IUBIREA nețărmurită a lui Hristos , aceea din clipa în care a murit El pe Cruce pentru moartea și învierea noastră.

HRISTOS A ÎNVIAT !

Eu sunt un înviat al lui Hristos !

Dar TU ?

Părintele Constantin ONU

20 Aprilie 2020 Mănicești .

Lasă un răspuns