Nu ajunge numai să-L cunoaştem, ci trebuie să-L şi dobândim. Dar cum poate fi dobândit Domnul?Se dobândeşte prin dragoste. Ne roagă să-I dăm inima noastră. Dă-mi Mie, fiule, inima ta. Să-i dăm deci inima noastră întreagă, să-L iubim cu toată inima noastră, cu sufletul, cu cugetul, cu toată puterea şi atunci îl vom dobândi, căci Dumnezeu dragoste este, iubire este, cel ce rămâne în iubire în Dumnezeu rămâne şi Dumnezeu în el. Când Dumnezeu rămâne întru noi, atunci şi de am părăsi această lume vremelnică şi de ne-am muta în cea veşnică, vom fi tot cu dânsul. Ce fericire, ce bucurie, ce slavă, ce cinste! Ce copii neînţelepţi suntem din nefericire noi oamenii care ne dăm inima nu lui Dumnezeu ci unii o dăm lumii, alţii o dăm lui Mamona, alţii dorinţelor celor păcătoase, alţii diavolului. Noi cei cu cugetul drept, cei miluiţi şi luminaţi de atotmilostivul Dumnezeu să I-o dăm Acestuia, ca şi bunătăţile cele vremelnice să le dobândim, şi bunului celui de nepreţuit să ne facem părtaşi.
Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005
