Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să învățăm de la înaintașii noștri

Să învățăm de la înaintașii noștri

Să învățăm de la înaintașii noștri

Mulţumiri înmiite Îi înălţăm Domnului, că, iată, pentru nevrednicia noastră şi multa Lui bunătate, am putut prăznui încă o dată venirea Fiului de Împărat şi răscrucea dintre ani. Dar cum putem trece peste aceste sărbători fără să ne aducem aminte de cei care, poate pentru mulţi dintre noi, au făcut să cunoaştem adevărata însemnătate a sărbătorilor abia trecute?

De fratele Traian, care, într-o zi la fel de geroasă ca cea de acum 2000 de ani, s-a născut spre a ne fi un exemplu?

De Părintele Iosif, care, prin jertfa sa, a iniţiat această minunată Lucrare? De toţi cei care L-au pus pe Domnul înaintea tuturor lucrurilor pământeşti?

Să ne aducem aminte de cei care L-au cunoscut pe Domnul şi, din Iubirea Lui, s-au întărit în jertfele şi luptele duse în anii cei mai grei; la cei care au fost ei înşişi o armă, un tunet, un glas care a mărturisit nu numai prin vorbe, dar şi prin sudoare şi sânge. Să ne amintim cu recunoştinţă de cei care au ştiut să urmeze exemplul Celui care a luat chip de om şi S-a jertfit.

Adesea, ne plângem de greutatea vremurilor venite peste noi, dar uităm să privim în trecut la greutatea primilor noştri părinţi care au ştiut, înainte de toate, să plece genunchii la rugăciune şi să fie mulţumitori pentru puţinul pe care îl aveau de la Domnul. Aceia care au avut lacrimile ca unica mângâiere şi au ştiut să îşi pună nădejdea numai în El. Aceia care au făcut, din suferinţă, sora lor, mama lor, prietenul lor… Ei au ştiut că, pentru toate lucrurile la care au renunţat aici, vor primi înmiit răsplată Dincolo. Au ştiut smerit purta povara pentru ei şi pentru noi, cei care-i vom urma, arătându-ne mai luminoasă cărarea pe care să păşim.

Ce minunat spune fratele Traian într-o poezie:

Suferinţă, suferinţă…
Astăzi când, spre ceru-albastru,
Pe-a’ recunoştinţei aripi
Zboară gândul meu sihastru,
Eu Îl rog pe-Acel ce Crucea
A purtat-o-n umilinţă
Să mă facă să-ţi ştiu preţul
Şi frumseţea – Suferinţă!

„Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre! Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună! Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!” Haideţi să le urmăm exemplul celor care au ştiut privi la suferinţă ca la o poartă ce duce la mângâierea din braţele Mântuitorului! Ei şi-au scris numele în Cartea Vieţii cu sânge, dar noi, noi cum ne vom înfăţişa în faţa Domnului, ca urmaşi ai lor? Ce răspuns vom da? Şi ce răspuns vom primi?

Slăvit să fie Domnul!

Roxana NEAGU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *