Să fim geloşi pentru Lucrarea Domnului şi să ţinem cu toată inima la tot ce este al ei. Să-i pregătim hrana cea mai gustoasă la mesele ei duhovniceşti. Cele mai dulci cântări, cele mai plăcute cuvântări, cele mai înalte rugăciuni, cele mai curate meditaţii.

Să-i privim totdeauna cu cea mai mare dragoste şi admiraţie pe fraţii şi surorile noastre, fără să vedem nici un cusur la nici unii şi să nu îngăduim nimănui să ni-i vorbescă de rău. Dacă le vedem scăderi, să le acoperim cu rugăciune. Dacă descoperim slăbiciuni, să le îndreptăm cu lacrimi şi blândeţe. Dacă avem de făcut mustrări, să le facem mai mult în genunchi, cum a făcut Samaritenul Milostiv când dezinfecta rănile fratelui căzut.

Să fim geloşi pentru specificul Frăţietăţii noastre rânduit ei de Duhul Sfânt. Tot ce-i al ei frumos – să-l facem şi mai frumos. Tot ce-i al ei bun – săl facem şi mai bun. Tot ce-i al ei câştigat cu jertfe – să-l păstrăm cu scumpătate, ca pe lumina ochilor noştri. Aceasta este o gelozie după voia lui Dumnezeu, fiindcă este scris: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, este mai rău decât un păgân” (I Tim 5, 8).

Traian Dorz, din cartea ” Întâi să fim”