Să mă urc mai sus de locul
unde pân-acum am stat,
pân-aici ajunge focul
şi-ncă nu-s de-ajuns curat.
Să mă urc mai sus de starea
cea în care-am lenevit,
până la încredinţarea
care-o dă un duh smerit.
Să mă urc mai sus de rândul
celor ce-n păcat trăiesc,
până ce-mi va spune gândul
c-am atins tărâm ceresc.
Să mă urc mai sus pe munte,
pân’ la singur cu Hristos,
toate grijile mărunte
să le uit departe jos.
Să mă urc mai sus spre Ţintă,
stăruind să mi-o ating,
orice duh să nu mă mintă,
orice piedică s-o-nving.
Să mă urc mai sus întruna,
către Tine, Soare-ascuns,
şi să stau pe totdeauna
doar atunci când Te-am ajuns.
Cântările din Urmă / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007