„De fiecare dată când vin în adunarea aceasta, am aşa o teamă că îmi voi reînnoi legământul, de fiecare dată se face aşa o stare în această adunare, încât fiecare dintre noi parcă ne vedem la kilometri distanţă de Părintele nostru duhovnicesc. Şi ne cuprinde aşa un dor şi o râvnă să mergem şi noi mai cu apăs spre Canaanul ceresc…
La un an de la ieşirea din Egipt, vorbeşte Domnul, lui Moise, şi îi dă porunci să construiască acel cort al adunării. Şi, după aceea, sunt rânduiţi anumiţi fii ai lui Israel care să poarte acel cort. Iar în jurul cortului adunării fiecare tabără, fiecare seminţie a lui Israel avea steagul său şi se aşeza într-un loc anume în jurul acelui cort. Iar când plecau la drum, pleca mai întâi seminţia lui Iuda: Toţi aceştia, în număr de 186.400 care ţin de tabăra lui Iuda, să plece întâi (Numerii 2, 9). Şi mă gândeam că şi Părintele nostru Iosif a fost cel dintâi care a ridicat steagul în cetatea Sibiului şi a pornit spre Canaan; apoi în toată ţara s-au ridicat mai multe steaguri, fiecare având fraţii şi surorile sale care plecau spre Canaan. Şi aşa de frumos sunt spuse aceste cuvinte: „să plece întâi”. Spunea acestea – care ţin de tabăra lui Iuda –, pentru că erau 12 seminţii şi fiecare seminţie urmând steagul pe care-l avea pleca într-o anumită ordine pe care le-o dăduse Dumnezeu. Şi acest lucru se făcea după porunca Domnului. Spune apoi, în capitolul 9, versetul 21: «Câteodată norul stătea numai de seara până dimineaţa, iar dimineaţa se ridica norul, atunci plecau şi ei. Sau stătea norul o zi şi o noapte şi, când se ridica, plecau şi ei. Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, fiii lui Israel stăteau şi nu plecau la drum. Iar când se ridica el, atunci plecau, căci din porunca Domnului stăteau şi din porunca Domnului plecau la drum. Urmau semnul Domnului după porunca dată de Domnul prin Moise». Era o mare binecuvântare pentru poporul lui Israel atunci, pentru că încă îl avea pe profetul Moise, marele om al lui Dumnezeu.
Primii ostaşi au avut această binecuvântare că îl aveau pe Părintele Iosif, şi el, într-adevăr, asculta numai de porunca Domnului. În cartea: Zile şi adevăruri istorice sau în Istoria unei jertfe, spune fratele Traian: «Părintele Iosif a spus: eu am ascultat numai de glasul şi de porunca Domnului». Sunt cuvinte pe care nu ştiu câţi dintre noi putem să le spunem, dar trebuie să le luăm ca adevăruri, iar Părintele Iosif spune: Să călcaţi întru totul pe urmele mele!”
Fratele Gabriel Arghire (Iveşti,GL)
spicuiri din cuvântul rostit în 25 februarie 2023, la Aşezământul rostuit în memoria Părintelui Iosif Trifa de la Certege
Anul acesta, la 3 martie, s-au împlinit 135 de ani de când a venit pe lume întâiul nostru ostaş, moţul dârz din Certegii Apusenilor
întreg cuvântul îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=d3ZA-OSQnEA
