Mărturii

Să ne cercetăm înaintea lui Dumnezeu, să ne punem la încercare

Dacă nu vedem prezenţa lui Hristos în mijlocul nostru, suntem orbi, pentru că orbii nu văd nici soarele, nici luna, nici stelele, nici frumuseţile de jos, nici cele de sus. Şi dacă nu auzim glasul Lui în mijlocul nostru, suntem atunci surzi, suntem morţi şi nu mai suntem în starea aceea în care ar trebui să fim.

Dragii mei, încercarea focului prin care am trecut a făcut credinţa noastră, credinţa Oastei, să treacă cu bine. Ea a fost biruitoare prin încercarea prin care a trecut şi trece. Şi rămâne şi va rămâne atâta vreme cât noi vom rămâne în această credinţă şi în această învăţătură şi cât Duhul lui Dumnezeu primit prin această credinţă şi învăţătură va rămâne în mijlocul nostru.

Dragii mei, să nu-mi luaţi în nume de rău cuvântul meu poate prea lung, dar nu pot din trei cuvinte să înjghebez ceva care să se poată vedea, care să se poată înţelege. Două lemne, dacă le pui unul peste altul, arată ca două lemne, nu arată un chip, ceva; nu arată, ca să spunem aşa, o construcţie. Biserica lui Hristos să fie zidită pe acest cuvânt – şi să mă iertaţi dacă, poate, am prelungit vorbirea aceasta. Dar este nevoie pentru noi, lucrul acesta este de foarte mare nevoie, pentru că nu ştiu cine poate veni mâine la mine sau la frăţia ta, sau la altul. Mâine poate fi mai greu ca astăzi şi nu vom avea poate o legătură mai strânsă şi mai apropiată unii cu alţii. Şi tocmai în vremurile de încercare, în vremi de întuneric, tocmai atunci duhurile cele rele, de tulburare, duhurile de gâlceavă atacă mai mult. Că tocmai atunci ele au mai multă putere. Deci acum când este lumină, când este pace, când este bucurie şi dragostea este aşa de înălţătoare, el, vrăjmaşul, nu poate face rău. Dar în vremurile de încercare se apropie cu îndoiala, cu deznădejdea şi cu necredinţa chiar, că ştie el că atunci poate avea rod mai mult.

Deci iată, această credinţă, doar această credinţă, să ştiţi că are o temelie, are o bază. Ea nu este ceva care să nu se bizuiască pe nimic. Ea se bizuieşte pe dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe această dreptate se sprijină această credinţă care este în Crez. Cum vine aceasta? Cum se poate sprijini pe această dreptate? Pe această dreptate pe care a făcut-o El, luând asupra Lui păcatul nostru, ispăşindu-l El şi câştigând prin Jertfa Sa o răscumpărare veşnică, câştigându-ne prin jertfirea Sa, prin Trupul Său şi prin Sângele Său o iertare slobodă în locul preasfânt, adică la Tatăl ceresc. Căci nici o rugăciune n-ar putea să ajungă la Tatăl, decât numai prin Domnul Iisus. Şi nimeni n-ar putea să ajungă la Tatăl dacă nu vine prin Domnul Iisus, după cum El Însuşi spune că „nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine”. Deci această credinţă are la bază, are ca temelie dreptatea Domnului nostru, a Dumnezeului nostru Iisus Hristos, are la bază ceea ce a făcut El pentru noi şi pentru Dumnezeu. Deci aceasta este şi baza pe care stă, temelia pe care stă şi se zideşte această construcţie minunată care s-a făcut şi se va face pentru Oastea Domnului. Şi, câtă vreme noi vom urma pilda înaintaşilor noştri, zidind pe această temelie şi bizuindu-ne pe această dreptate, Lucrarea va merge, va propăşi, sufletele vor creşte tot mai mult, tot mai curat, tot mai frumos, tot mai minunat – şi Dumnezeu va fi slăvit şi binecuvântat în mijlocul nostru.

17. „ROB ŞI APOSTOL”

Vorbirea fratelui Arcadie la nunta de la Suceava – 1977

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1

Lasă un răspuns