Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să ne dăm toate silinţele să suim până unde vom putea, pe urmele lor, spre Hristos.

Să ne dăm toate silinţele să suim până unde vom putea, pe urmele lor, spre Hristos.

Să ne dăm toate silinţele să suim până unde vom putea, pe urmele lor, spre Hristos.

… Şiroaie de lacrimi se vărsară peste sicriul iubit şi sfânt… Sute de glasuri şi de inimi îndurerate intrară în sala redacţiei, îmbrăţişând sicriul, strigând numele atât de drag şi de iubit al părintelui neuitat.

Dar nu-şi mai răspundeau decât ei, unii altora. Sau poate că ne răspundea fie­căruia din noi acea parte din părintele nostru care era în fiecare, prin ceea ce ni se dăruise el tuturora, în dragostea lui Hristos.

Purtăm în noi, fiecare, o părticică din fiinţa lui sufletească, aşa cum fiecare din fii poartă în ei o parte din fiinţa tatălui lor. Hristos, prin el, a pus în fiecare din noi ceva divin, care ne face pe toţi să simţim la fel, să credem la fel şi să fim în stare să murim, la fel, pentru acelaşi scop.

Numai puterea lui Dumnezeu era aceea care putuse face, prin el, în noi – şi în alte sute de mii de suflete – această transfor¬mare, această renaştere, această întrepătrundere fericită.

Cred că toate flăcările vii – care ardeau acum în noi, miile de suflete – au ars toate, mai întâi în el, într-una singură, mare, unic de mare, cum singur Hristos poate aprinde în rarii uriaşi ai Evangheliei Sale.

Hristos parcă trece prin istorie păşind numai din vârfuri în vârfuri de astfel de munţi… Şi parcă se opreşte doar din când în când pe câte un astfel de „Tabor“, unde ne lasă să-L vedem, pentru o clipă, transfigurat – prin mijlocirea câte unui astfel de ales al Său.

Ce uriaşe sunt aceste vârfuri de munţi! Şi, după trecerea Lui peste ele, ce strălucite rămân aceste „Taboruri“: Părintele Pavel! Părintele Ioan Gură de Aur! Părintele Iosif…

Ce mare responsabilitate ne rămâne nouă, acelora cărora ne-a strălucit Hristos atât de minunat prin aceştia! Ei au fost oameni ca noi, dar noi nu toţi am fost asemenea lor. Trebuie de acum încolo să ne dăm toate silinţele să suim până unde vom putea, pe urmele lor, spre Hristos.

Traian Dorz, din ”Istoria unei Jertfe”, vol II

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!