Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să ne dovedim credinţa noastră!

Să ne dovedim credinţa noastră!

Să ne dovedim credinţa noastră!

Evrei 11, 24-26; 32-40

            În pericopa Apostolică de astăzi avem înfăţişat înaintea ochilor noştri sufleteşti exemplul credinţei pe care sfinţii din Vechiul Testament au fost gata să-l plătească. Ceea ce putem întrezării noi aici, duhovniceşte, nu este altceva decât un panou de onoare al cerului în care cei enumeraţi ne sunt arătaţi nouă eroi, adevăraţi şi nemuritori[1].

Comorile Egiptului şi bunătăţile lui Hristos ne sunt puse în balanţă prin viaţa lui Moise. Şi ce alege el?  „Mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu” (v.25). Dar de ce Moise să faci una ca asta? Dacă tu rămâi fiul fiicei lui Faraon, vei putea ajunge cu siguranţă pe tronul lui Faraon, având tot ce poţi visa de la viaţă. – Nu, căci „batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului” (v.26). Şi atunci pe Moise cei mai mulţi îl vor fi crezut nebun… dar el „se uita la răsplătire” (v.26).

Fraţii mei, înţelegem noi ceva din alegerea pe care o face Moise? Haideţi să punem hotărâre sinceră, ca  de azi mai bine să suferim cu copiii lui Dumnezeu, poate în lipsuri şi batjocură – decât să ne bucurăm cu cei ai lumii care îşi caută plăcerea în „dulceaţa cea trecătoare a păcatului” (v.25). Moise nu face altceva decât un calcul al credinţei, el a dat ceva – slava şi bogăţia lumii, pentru altceva – răsplătirea lui Hristos. Ne-am făcut noi, în sinceritatea inimii noastre, un astfel de calcul al credinţei? Sau cu tristeţe ne dăm seama faptul că noi căutăm în primul rând bogăţia lumii acesteia, şi atunci, dacă ne luăm răsplata de la lume nu mai suntem vrednici de răsplata lui Dumnezeu.

Urmând pildele de credinţă ale sfinţilor enumeraţi în Apostolul de azi şi observând cum au procedat ei, să ne dăm silinţa să facem şi noi la fel. Adică să avem râvnă pentru Dumnezeu mai mult decât orice în lumea aceasta şi să nu-L aşezăm pe El în viaţa noastră pe locul doi, pe trei sau nouă.[2] Dacă dorim şi noi să fim odată între ei să rămânem statornici, cu poporul nostru, în credinţa cea sfântă şi dreaptă a înaintaşilor noştrii!

Pentru că la fel ca Moise şi părintele Iosif Trifa ar fi putut rămâne la scaunul moale şi la situaţia avantajoasă pe care le avea înainte de-a porni de la rugul Oastei Domnului – trupeşte ar fi putut fi şi el bine, dar „a ales mai bine să pătimească cu poporul” (v.25) său şi să lupte pentru ridicarea lui din păcat.

Arătarea credinţei noastre se face prin fapte. Aceasta este dovada credinţei bune. „Prin credinţă” (v.33) au putut face ei atât de multe, de cele mai multe ori cu preţul vieţii, tocmai „ei, de care lumea nu era vrednică” (v.38). Deşi nimeni nu se poate mântui prin fapte – „ca să nu se laude nimeni” (Efes. 2,9), acestea sunt dovada unei credinţe adevărate în Dumnezeu şi a recunoştinţei noastre faţă de El.

Credinţa celor enumeraţi în Apostol se vede din viaţa şi faptele lor. În Pilda Semănătorului cuvintele Mântuitorului spuneau: „Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci” (Mt. 13,23). Interesant e faptul că în acea vreme era firesc ca un bob de grâu să aducă rod la coacere între zece şi cincisprezece boabe în spic[3], iar ceea ce spunea Domnul Iisus era rodire din abundenţă. Aceasta ni se cere şi nouă, creştinilor – rodire prin fapte bune, pentru că doar aşa se poate vedea diferenţa dintre cei mulţi care au doar crezuri şi cei care au o credinţă adevărată.

Să ne cercetăm aşadar fiecare credinţa nostră şi să vedem cum este ea: vie, puternică, lucrătoare sau moartă?[4] Amin.

[1] Traian Dorz, Hristos Puterea Apostoliei, vol. 2, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2000, p. 305.

[2] Leon Arion, Predici la pericopele Apostolului Duminical, EIBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 49.

[3] Mihai Valentin Vladimirescu, Viaţa de zi cu zi în vremea lui Iisus, Edituta Polirom, Iaşi, 2013, p. 97.

[4] Traian Dorz, Îndrumător de program pentru adunările cercurilor misionare pe anul 1958, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017, p.25.

 

Florin Miholca

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!