Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să ne facem datoria cu smerenie!

Să ne facem datoria cu smerenie!

Să ne facem datoria cu smerenie!

 „Greutatea răspunderii sufleteşti o simt şi eu în Oastea Domnului. Tremur şi mă cutremur mereu să nu ies din voia şi planurile ce le are Domnul cu această mişcare a Lui. Să nu smintesc lucrarea Lui prin nepriceprea mea, şovăielile mele şi socotelile mele.”[1]

Cuvintele, mai sus menţionate, au fost scrise cel mai probabil cu lacrimi în ochi de către părintele Iosif Trifa la finalul celor patruzeci de nopţi înfricoşate, în care nu avea parte de somn, ci de dureri fizice cu o temperatură de 40 de grade, în a doua jumătate a anului 1936.

Dar, aceste cuvintele sfinte, poartă în ele un fior pe care îl avea omul lui Dumnzeu – chiar dacă el era întemeietorul cel pământesc al Lucrării, acela de-a rămâne mereu în stare de smerenie şi mereu treaz în lupta care trebuia dusă împotriva păcatului.

Deşi apăsat de primirea caterisiri în urma celor trei judecăţi şi în aşteptarea celei de-a patra, aceea de iertare-graţiere de la Sfântul Sinod din Bucureşti, slăbit de trecerea prin cele 5 operaţii şi acum încercat din nou de dureri fizice în patruzeci de nopţi fără somn odihnitor asupra cărora patru medici ridicau din umeri neştiind cauza – părintele Iosif era mai îngrozit de gândul răspunderii pe care o avea în Lucrarea lui Dumnezeu. El, care poate avea dreptul la un concediu am spune noi, nu putea decât să se gândească la luptă. Dar o luptă în care să nu ţină seama de nimic din cele care-i afectau starea sa exteriorară, ci o luptă în care să caute să împlinească doar voia lui Dumnezeu pentru a nu fi pricină de sminteală.

Iată în ce stare era părintele şi totuşi gândul lui era acela să nu smintească prin nepricerea şi socotelile sale Lucrarea Oastei şi pe cei din ea. Dar oare noi, cei de astăzi, în adunările din care facem parte lucrăm potrivit înţelepciunii noastre şi de capul nostru sau în smerenie şi cu cutremur, căutăm să împlinim voia lui Dumnezeu, călcând astfel pe urmele înaintaşului noastru sfânt?

Dragul meu frate şi soră, simţi tu o răspundere ce apasă pe umerii tăi odată ce te-ai înrolat în Lucrarea Oastei? Te străduieşti în fiecare zi să nu fi sminteală pentru Lucrare, veghind cu smerenie la locul în care Domnul te-a aşezat pentru o vreme?

În articolul menţionat, părintele Iosif cerea printre altele întregii frăţietăţi: „Rugaţi-vă pentru mine… să nu ies din voia Lui şi din ascultarea Lui… să nu smintesc cu nepriceperile mea şi hotărârile mele nepricepute.” Părintele îşi vedea micimea şi apela la sprijinul fraţilor pentru a putea lupta fără să greşească. Oare noi, urmaşii săi, nu avem nevoie şi mai mult de acest duh al rugăciunii pentru a putea lucra curat şi potrivit înaintaşilor în Lucrare? Tocmai de aceea poate unii au ieşit din planurile Domnului şi din duhul mişcării Lui – fiindcă părerile şi socotelile lor erau mai importante …

Am descoperit de curând o carte, în care am putut vedea că şi alţi fraţi preoţi – de care eu nu auzisem până acum, au simţit aceeaşi cutremurătoare răspundere întocmai ca a părintelui Iosif, şi au ales să lupte în timpul comunismului, fără a căuta la starea lor exterioară şi la ce li se poate întâmpla, ci în primul rând căutau să împlinească cu smerenie voia lui Dumnezeu, prin Oastea Domnului.

Părintele Munteanu Gheorghe este unul dintre aceştia, care potrivit dosarelor Securităţii la 11 iunie 1959 era arestat şi condamnat la 6 ani de închisoare „pentru activitatea desfăşurată în cadrul Oastei Domnului[2]”. „În cadrul unei adunării la care au participat peste 800 de credincioşi în frunte cu Traian Dorz, părintele Gheorghe Munteanu i-a îndemnat pe cei prezenţi” la o viaţă cât mai înduhovnicită, implicându-se cu mult zel şi „având un rol determinant în acţiunile asociaţiei în raionul Dej”.

Părintele Mureşan Florea din Cluj, avuse şi el mai multe întâlniri cu fratele Traian Dorz prin care intrase în atenţia Securităţii, deoarece în 1948 Oastea fusese scoasă înafara legii. Pentru această adeziune de care dădea dovadă şi pentru alte acuze avea să plătească şi el începând cu anul 1959 prin închisorile de la Baia Mare, Satu Mare, Cluj şi Gherla, ajungând în acelaşi an la Aiud, unde pe data de 4 ianuarie 1963 a şi murit. Din declaraţiile sale păstrate în dosare vedem motivaţia sa: „Prin această asociaţie  ilegală, eu am văzut un mijloc potrivit pentru atragerea cetăţenilor şi a tineretului la o viaţă cât mai mistică, pentru a-i sustrage de la viaţa culturală organizată de regim şi de la viaţa politică …”

Apoi părintele Zamisnicu Dumitru, în anul 1958 avea să primească o condamnare de 20 de ani de închisoare pentru crimă de uneltire împotriva ordini sociale, iar „tot la proces s-a invocat şi legăturile părintelui cu Mânăstirea Vladimireşti, dar şi sprijinul acordat celor de la Oastea Domnului.”

Nu putem decât să-i dăm slăvă lui Dumnezeu pentru astfel de suflete, fiindcă ne învaţă fratele Traian Dorz: „câtă datorie avem noi să trăim la toată înălţimea poruncii evanghelice, ca să facem cinste Lucrării lui Dumnezeu; nu numai prin lucrările noastre scrise sau cântate, ci prin comportarea şi prin viaţa noastră fie la locul de muncă, fie în mijlocul societăţii şi pe stradă, şi unde nu ne vede nimeni. Pentru ca toţi cei care privesc la noi să-L laude pe Dumnezeu şi să preţuiască Lucrarea care ne-a învăţat pe noi o astfel de viaţă[3].”

Să tânjim fiecare spre aceasta aducând prinosul ostenelilor noastre, cu smerenie şi credincioşie în Lucrarea lui Dumnezeu! Slăvit să fie Domnul!

[1] Isus Biruitorul, nr. 45 din 1 noiembrie 1936, p. 1.

[2] Citatele sunt preluate din: Preoţi din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului în temniţele comuniste, coord. Ierom. Grigore Benea, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2017.

[3] Strângeţi fărâmiturile, vol. III, lucrare îngrijită de Ovidiu Rus, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2012, p. 294

Florin Miholca

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!