Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să ne hrănim zilnic din Sfântul Cuvânt!

Să ne hrănim zilnic din Sfântul Cuvânt!

Să ne hrănim zilnic din Sfântul Cuvânt!

Vine Cineva adesea la Scriptura ta,

Ca s-o-ntrebe și să vadă cât citești tu-n ea.

Dacă până azi cititul ți-a fost îndoios,

Ia, de azi, și-ascultă zilnic Cartea lui Hristos. (Traian Dorz)

 

Cuvintele sfinţilor noştri înaintaşi au fost mereu asemănătoare unor săgeţi care doreau să ne aţintească privirea şi inima spre Sfântul Cuvânt. În toată alergarea şi osteneala lor, nu doreau să îi vedem pe ei şi să îi cinstim pe ei, ci pe Acel pe care ei îl slujeau cu toată fiinţa lor. Tot astfel, nici opera lor literară nu doreau să fie pusă la loc de cinste, iar Scriptura să fie dată la o parte.

Încă la de începurile Oastei, părintele Iosif Trifa subliniază ideea că acele cărţi tipărite de el nu se doreau a fi altceva decât mici călăuze pentru introducerea sufletelor în şcoala cea mare a Bibliei. Deci, nu exista o competiţie sau o îndrumare ostăşească pentru a citii numai Lumina Satelor plus celelalte apariţii editoarele şi a da la o parte Sfântul Cuvânt. Din contră – trebuia ca acestea să se regăsească împreună în timpul alocat meditaţie şi creşterii duhovniceşti al fiecărui ostaş în parte, în special al celor care în acele vremuri grele izbutiseră a-şi procura o Biblie.

Iar dacă acele cărţii şi Foi ale Oastei erau considerate cele mai valoroase sau nu mai lăsau timp pentru Scriptură şi nu duceau la Scriptură *(adeseori găsim la părintele Iosif în tâlcuirile biblice îndemnul de-a citi pe larg întregul context al sursei meditaţiei sale) opţiunea este clară: „mai bine aruncaţi în foc toate cărţile mele, decât să vă lipsiţi de Biblie, de Cartea Vieţii!”[1]

Această afirmaţie este aşa de categorică tocmai pentru că pâinea ostaşului trebuie să fie Biblia – care a fost scrisă cu peniţa Duhului Sfânt, iar apoi toate celelalte scrieri începând cu ale Sfinţilor Părinţi şi până la cele scrise de oameni duhovniceşti ai zilelor noastre, nu sunt altceva decât adânciri şi poveţe care-şi au rădăcina în Scriptură şi care tot spre ea trebuie să călăuzescă cititorul.

De aceea şi rubrica mic dejun duhovnicesc al Almanahului „Iisus Biruitorul” păstrează şi se încadrează într-o astfel de ţinută: întâi citim capitolul din Sfânta Scriptură, iar apoi un anumit capitol sau anumite pagini din scrierile părintelui Iosif Trifa şi ale fratelui Traian Dorz, aşezate într-o anumită rânduială.

Sugestiv este şi modul cum la începutul Lucrării se dorea trezirea dragostei faţă de citirea Sfintei Scripturi. Astfel, părintele Iosif prin intermediul Foi Lumina Satelor motiva şi încuraja cu premii în bani şi cărţi pe cei care vor găsi răspunsul la anumite întrebări biblice, mărturisind: „facem şi această jertfă, ca să atragem cât mai multe suflete lângă Cuvântul lui Dumnezeu.”[2] Iar la gândul aceasta se alăturau şi alţi fraţi de peste hotare, trimiţând fiecare după puterile sale o sumă de bani care să fie folosită la realizarea acestui frumos ideal.

Dar astăzi,  mai simţim noi oare motivaţia de-a ne apropia de Cuvântul lui Dumnezeu şi de-a ne hrăni cu el? Într-o lume a confortului şi a asaltului de oferte în a-ţi petrece (pierde!) timpul parcă nu mai găsim timp…  Pentru că dacă dorim să stăm aproape de Scriptură trebuie să renunţăm la ceva: la un meci de fotbal, la un film, la o ieşire în oraş sau poate chiar la a câştiga mai mulţi bani…

Dragul meu frate şi soră, citeşti tu Cartea lui Dumnezeu? Te străduieşti tu, ca în fiecare zi să ai un timp de părtăşie cu Hristos în meditaţie la Sfântul Său Cuvânt? Îţi faci tu timp şi pentru comoara moştenită de la înaintaşi noştrii, ce stă frumos aşezată în biblioteca ta? Să punem azi hotărâre statornică de-a ne hrăni zilnic din pâinea cea sufletească. Domnul Să ne ajute!

[1] Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1996, p. 237.

[2] Traian Dorz, Istoria unei jertfe, Vol. I, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1998, p. 131

 

Florin MIHOLCA

articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului Anul XXIX, nr. 23 (1156) 4-10 IUNIE 2018

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!