În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Doamne, Dumnezeul nostru şi Tatăl nostru, iată-ne în clipele acestea, în noaptea aceasta, în starea aceasta, în locul acesta, între sufletele acestea…
Venim în faţa Ta, Doamne, cu rugăciunea noastră de mulţumire şi cu lacrimile noastre de recunoştinţă pentru tot binele mare şi mult pe care fiecăruia dintre noi ni l-ai făcut până astăzi.
Dorim în clipa asta, Doamne, să-Ţi mulţumim recunoscători fiecare dintre noi… Căci fiecare dintre noi am avut ori un copil bolnav, ori o mamă bolnavă, ori un soţ bolnav, ori o soţie bolnavă. Ori un frate bolnav, ori o soră bolnavă, ori un tată bolnav. Îţi mulţumim că ne-ai ascultat rugăciunile când Ţi le-am strigat şi i-ai vindecat.
Am fost în primejdii de moarte, Doamne, şi am strigat către Tine pentru noi sau pentru ai noştri pe care i-am ştiut şi care erau aşa – şi Tu ai ascultat rugăciunile noastre şi i-ai izbăvit.
Am fost în călătorie, Doamne, noi sau ai noştri. Câte accidente, Doamne, câte nenorociri ni s-ar fi putut întâmpla! Ne-am rugat Ţie sau alţii s-au rugat pentru noi şi ne-ai izbăvit, Doamne, şi am ajuns cu bucurie acasă, unde eram aşteptaţi.
Îţi mulţumim acum, dacă n-am ştiut atunci să-Ţi mulţumim!
Poate că din pricina bucuriei mari sau din alte pricini am uitat, Doamne. Te rugăm să ne ierţi nerecunoştinţa noastră şi să primeşti acum mulţumirea că ne-ai ajutat.
Am fost în muncă în locuri primejdioase, în necazuri, în vreme grea, în zăpadă, în frig, în primejdie şi ne-am rugat noi sau s-au rugat alţii pentru noi – şi Tu ne-ai izbăvit de acolo de unde pe mulţi nu i-ai scăpat; de unde alţii au rămas acolo, Tu pe noi ne-ai întors, Doamne. Din toată inima Îţi mulţumim acum, dacă atunci n-am putut să-Ţi mulţumim îndeajuns.
Am fost în primejdii de războaie, de cutremure, de inundaţii, de furtuni; am fost, Doamne, şi noi ne-am rugat sau alţii s-au rugat pentru noi. Tu ne-ai izbăvit, în timp ce pe alţii nu i-ai izbăvit. Şi noi n-am ştiut să-Ţi mulţumim de-ajuns nici atunci şi nici de atunci până astăzi.
Te rugăm să primeşti acum mulţumirile noastre pentru toate izbăvirile pe care ni le-ai dat nouă sau celor pentru care ne-am rugat.
Doamne Dumnezeul nostru, iată că stăm şi acum, şi aici în faţa Ta. Nici unii dintre noi nu ştim viitorul nostru. Tu Singur ştii cât de aproape sau cât de departe este nenorocirea de fiecare dintre noi.
Ştim numai că viaţa nu-i sigură pentru nimeni, dar moartea şi nenorocirea e sigură pentru fiecare dintre noi.
Venim în faţa Ta şi-Ţi cerem ajutorul Tău şi ocrotirea Ta.
Cuvântul Tău spune că vremile din urmă vor fi vremuri grele, că oamenii vor fi răi, neascultători, se vor lepăda de Dumnezeu şi se vor vinde unii pe alţii, se vor da la moarte unii pe alţii. Vor căuta tot felul de rele unii împotriva altora şi, din cauza multor stricăciuni şi păcate, mulţi vor cădea din credinţă şi se vor lepăda de Tine, Izbăvitorul şi Mântuitorul lor. Noi vedem acum cât de mulţi se leapădă de Tine, cât de mulţi cad din credinţă, chiar şi cei care au fost odată cu noi la adunările Tale şi au ascultat cu lacrimi Cuvântul Tău alăturea de noi.
Doamne Dumnezeul nostru, ştim câte primejdii pot fi în viitor pentru fiecare dintre noi. Te rugăm, Doamne, ia-ne sub sfânta Ta ocrotire începând din clipa aceasta şi scapă-ne pe toţi de cea mai mare nenorocire, care este pierderea sufletului.
Te rugăm, Doamne, să primeşti mulţumirile tuturor celor care s-au hotărât pentru Tine şi au ales calea mântuirii Tale. Ajută-le să meargă pe această cale până la sfârşit! Dar ai milă, Doamne, când Te rugăm pentru cei care au auzit Cuvântul Tău şi ştiu, Doamne, care este voia Ta. Că voia Ta este să se întoarcă, să nu piară, ci să fie mântuiţi.
Ajută-le, dacă n-au făcut pasul hotărârii până astăzi, să nu-l mai amâne, pentru că ziua de mâine nu-i a nimănuia dintre noi, ci numai a aceluia căruia i‑ai hotărât-o Tu.
Pentru că nu se ştie zilele niciunuia, ajută-ne să ne numărăm bine zilele, pentru ca să avem viaţa şi pacea, să avem cel mai mare bine: viaţa şi iertarea păcatelor noastre care numai dacă ne predăm Ţie şi ne hotărâm pentru Tine vor fi iertate cu adevărat şi spălate pentru totdeauna.
Dă-le, Doamne, acestea tuturor celor care nu s-au hotărât pentru Tine. Ajută-le să se hotărască, pentru ca să fie siguri de iertarea şi de mântuirea Ta. Iar după aceea să păşească pe calea aceasta până la sfârşit, deplin încredinţaţi că Tu vei rezolva toate problemele lor şi vei îngriji de toate trebuinţele lor: de cele sufleteşti, de cele personale, de cele materiale.
Ne rugăm în clipa aceasta, acum, pentru toată Biserica noastră, pentru toată Lucrarea Ta şi pentru toţi preoţii credincioşi şi fraţii credincioşi. Ajută-i să cheme sufletele la Tine, să ţină viu şi nestins focul pe altarul credinţei. Să le dai putere şi să le dai ajutorul Tău.
În mijlocul poporului nostru ridică profeţi mulţi, credincioşi adevăraţi, ca profeţii să facă cunoscut Cuvântul Tău şi poporul să-i asculte. Că fericit e poporul care ascultă glasul profeţilor şi binecuvântaţi sunt profeţii care spun poporului Cuvântul Tău. Astfel, Doamne, feţele noastre să fie îndreptate spre Tine şi Faţa Ta să fie pururea îndreptată spre noi, ca să fim binecuvântaţi şi noi, şi poporul nostru.
Binecuvântează ţara noastră şi pe cei cărora le-ai încredinţat slujbe de conducere, că Tu eşti Acela, Doamne, Care ai rânduit cine să fie sus şi cine să fie jos. Nu este nici o stăpânire decât prin voia Ta.
Binecuvântează stăpânirea patriei noastre cu temere de Tine, cu ascultare de Tine, ca noi să putem duce o viaţă liniştită şi cu bucurie să ne întâlnim unii cu alţii, să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să facem voia Ta, ca şi Tu să faci voia noastră. Căci dacă noi căutăm Faţa Ta, şi Tu cauţi faţa noastră.
Cât noi umblăm potrivit Voii Tale, şi Tu, Doamne, vei umbla apărându-ne de orice rău şi îndepărtând de la noi orice primejdie.
Binecuvântează vremile pe care le trăim, fă-le paşnice şi libere şi nu lăsa ameninţări de războaie, veşti de războaie, de tulburare între popoare. Lasă pacea, înţelegerea, dragostea, preţuirea unora pentru alţii. Pentru că din pace câştigă toţi, dar din neînţelegere pierd toţi. Pecetluieşte în sufletele noastre binecuvântarea Ta pe totdeauna, ca, recunoscători şi îndatoraţi, să Te binecuvântăm.
Peste casa aceasta iubită şi peste familia aceasta, Te rugăm să-Ţi păstrezi şi să laşi cu mai multă binecuvântare harul Tău, ajutorul şi belşugul Tău. Pentru ca niciodată să nu ducă lipsă de nimic, de nici o trebuinţă trupească, nici sufletească – nici părinţii, nici copiii.
Şi plecarea, şi venirea să le fie binecuvântate.
Munca şi odihna să fie binecuvântate şi serile, şi dimineţile lor să fie binecuvântate, şi toamnele, şi primăverile binecuvântate.
Şi peste satul acesta, şi peste toţi părinţii, fraţii, surorile din satul acesta, peste toţi cei care sunt mari şi peste toţi cei care sunt mici, să laşi binecuvântarea Ta şi niciodată să nu-i laşi lipsiţi de un glas sfânt care să vestească Cuvântul Tău şi care să îndrepte sufletele spre mântuire, cum au avut până astăzi.
Te rugăm ca toate satele şi oraşele noastre să aibă astfel de vestitori binecuvântaţi, ca, ascultându-i, să capete viaţa veşnică şi să meargă pe calea mântuirii până la sfârşit.
Din toată inima Îţi mulţumim pentru această seară binecuvântată şi pentru aceste suflete pe care Tu le-ai rânduit să ia parte aici şi pentru că ai pregătit fiecăruia un cuvânt şi un îndemn.
Te rugăm, Domne, ca acei ce au avut urechi [să audă], cei care au avut ochi să vadă şi cei care au avut o inimă să primească.
Pentru că toţi avem un suflet care are nevoie de mântuire. Dă, Doamne, să ajungem să o dobândim cu bucurie, ducând până la capăt mântuirea noastră cu frică şi cu cutremur, să aşteptăm cu bucurie venirea Ta. Fă să vedem astfel cu bucurie Faţa Ta şi, împreună cu părinţii noştri şi cu fiii noştri, să Te binecuvântăm cu bucurie.
Că a Ta este Împărăţia şi Puterea şi Mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
rugăciunea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Săucani – octombrie 1980
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
