„Din Pilda celor zece fecioare, reţinem că fecioarele cele neînţelepte au venit şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă! Şi El, răspunzând a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Ele erau fecioare de dragul Domnului; nu e puţin lucru să ţii fecioria pentru Domnul.
Se nevoiau pentru Domnul. Le-a scăpat să nu ia ulei pentru candele. De ce nu le-a primit Domnul? De ce zice Domnul pilda aceasta? Se leagă cuvântul pildei de cuvântul spus de fratele Ioan Marini: Cel care Îi urmează Domnului pe Cale devine una cu El. Şi atunci, nu poate să se despartă de Domnul. Domnul să vrea să Se despartă de acel om şi nu va putea; omul acela va sta lipit de Domnul. Aşa cum degetul stă lipit de mână, chiar dacă vrea sau nu vrea… E un cuvânt al Sfântului Simeon Noul Teolog care spune: La Judecata de Apoi Domnul nu ne va întreba cât ne-am rugat, cât am postit, câte fapte bune am făcut – deşi aşa ar părea, după Evanghelia Judecăţii de Apoi –, sau cât de mult am mers la biserică sau în alte părţi, nu, ci El se va uita dacă avem vreo asemănare cu El, aşa cum are fiul asemănare cu tată lui.
(…) Şi zice Sfântul Simeon acolo un cuvânt ciudat, la prima vedere: Nu contează ce ai făcut şi nici măcar ce ai crezut în viaţă, ci contează cea ce eşti. Normal că ceea ce eşti derivă din ceea ce am făcut – pentru că dacă vreau să fiu copilul Domnului, normal că fac voia Lui – şi din ceea ce cred, pentru că, dacă sunt copilul Lui, cred aşa cum îmi zice El.
Dar acestea sunt secundare faţă de ceea ce sunt eu, în fiinţa mea. Ceea ce sunt eu! De asta Domnul le-a izgonit pe cele cinci fecioare neînţelepte: pentru că ele nu erau ca El. Cel care este ca Domnul, apoi acela poartă crucea zilnic; nu o poartă azi şi peste douăzeci de zile îşi aduce aminte că e ucenic al Domnului şi… Hai să mai port şi eu crucea! Aici a fost greşeala fecioarelor neînţelepte: credeau că se pot juca cu mântuirea. Cam cum ne jucăm noi, din păcate: azi cu Domnul, trei zile nu, apoi iar ne aducem aminte, suntem ostaşi de paradă, mergem la adunări mari…; dar când e vorba de pus umărul la greutate dăm înapoi… (…) Ne va spune Domnul ca şi celor cinci fecioare neînţelepte: Nu vă cunosc pe voi. Nu sunteţi ca Mine. Eu am purtat Crucea, voi nu aţi purtat-o, nu aveţi urmele de cuie în palme – metaforic vorbind. Are fratele Traian Dorz poezia în care se spune: Că mulţi au stat cu El la mese, dar prea puţini au tras la jug. Păi, când tragi la jug, se vede…
Avem în faţă pilda aceasta măreaţă a înaintaşului nostru, fratele Ioan Marini… Haideţi să ne folosim de aceste prilejuri ca să ne umplem de mai multă râvnă pentru Domnul, să le călcăm şi noi pe urme, ca să moştenim împreună cu ei Împărăţia cerurilor.”
Ieromonah Pimen Lupu (Certege)
