Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?
Să nu ne plângem dacă Dumnezeu ne-a rânduit anumite suferinţe în trup, ci să-i mulţumim Domnului pentru ele. Pentru că acestea ne pot fi de mare folos duhovnicesc pentru menţinerea în frâu a ispitelor. (v. 1-2)
Să facem şi noi ca Părintele Iosif, care mulţumea lui Dumnezeu pentru necazuri şi pentru operaţiile pe care le-a suferit.
Să fie întoarcerea noastră la Dumnezeu autentică. Să fie observată şi de cei din jurul nostru din felul nostru de a fi, nu doar la nivel declarativ, chiar dacă ar trebui să suferim hule de la ei. (v. 3-5)
Să ne păstrăm mintea întreagă, să priveghem în rugăciuni, dar mai presus de toate să ţinem de dragostea cea dintre noi. (v. 7-8)
Să fim iubitori de străini, fără cârtire, să slujim unii altora, vorbele noastre să fie ca ale lui Dumnezeu, pentru ca prin toate să fie slăvit Hristos. (v. 9-11)
Să nu ne mirăm de intensitatea ispitelor la care suntem supuşi ci să ne bucurăm pentru că, biruindu-le, aurul credinţei noastre va deveni şi mai curat.
Să fim fericiţi de ocările care ni se aduc pentru numele lui Hristos.
Dar să nu trebuiască să suferim ocări datorită păcatelor noastre. (v. 12-16)
Să ne străduim să devenim sfinţi (nu să ne numim sfinţi) pentru că „dreptul abia se mântuieşte”. (v. 18)
Slăvit să fie Domnul!
Nelu D.
