Trebuie să se adâncească statornic în conştiinţa fiecăruia dintre noi adevărul că:
Lucrarea Oastei n-a renunţat niciodată la misiunea rânduită ei de Dumnezeu de a fi o primăvară înnoitoare în viaţa Bisericii noastre şi un salt de trăire nouă şi înaltă în viaţa poporului nostru.
Un rost mai secundar şi un rol mai mic nu şi-a admis Oastea Domnului niciodată. Viaţa Bisericii noastre şi a neamului nostru trebuie îmbrăţişată toată. Cu mai puţin n-am vrut şi să nu vrem să ne împăcăm în nici o vreme!
Niciodată n-am acceptat ca Oastea Domnului să devină o căruţă izolată pe o stradă pustie. Şi nici o remorcă ataşată înapoia vreunei secte. Nici măcar „ceva nou“, dar izolat de Biserică şi de popor. Asta ar fi tot o sectă.
Vrem totul, vrem mântuirea întregii Biserici şi ridicarea întregului neam. Mai mult da, dar mai puţin nu.
Urmaşi ai noştri! Acesta este idealul, acesta scopul, acesta ţelul. Să nu vă luaţi niciodată privirile de la el!
Dacă nu vă veţi socoti înfrânţi niciodată, dacă nu veţi renunţa la ideal niciodată, dacă nu vă veţi rupe de el niciodată, îl veţi atinge.
Noi suntem generaţia lui Moise, poate nu vom ajunge să intrăm în Canaanul spre care v-am pornit pe voi. Dar voi sunteţi generaţia lui Iosua şi îl veţi cuceri!
Dumnezeu este cu voi, dacă voi veţi fi cu El şi dacă nu veţi renunţa niciodată la ţelul pe care vi l-a rânduit Hristos.
Să nu renunţaţi niciodată şi nici unul!
Traian Dorz, din “Istoria unei jertfe”, vol. III, pag 597
