– Ioan 14, 27 –
Ca o călătorie pe o mare furtunoasă este viaţa noastră pe acest pământ. Lovită de atâtea furtuni, sărmana inimă omenească se frânge şi cade, cea dintâi, biruită la pământ.
În Anglia au murit într-un an peste o sută de mii de bolnavi de inimă; şi numărul acesta creşte mereu, cum cresc şi îngrijorările şi necazurile. Un doctor din Cleveland (SUA) a spus că şaptezeci şi cinci la sută din toate bolile de care suferă oamenii vin tot din pricina îngrijorărilor şi necazurilor de tot felul.
Cu adevărat, tristă este soarta omului pe pământ; dar e tristă numai atâta timp cât el nu L-a aflat pe Domnul Iisus, pacea şi odihna inimii sale, cum spunea fericitul Augustin: „Neliniştit este sufletul meu, Dumnezeule, până nu îşi află odihna în Tine“.
O artistă de mare renume a vizitat-o odată pe o prinţesă. Artista avea tot ceea ce poate da lumea aceasta.
Prinţesa, voind să-i arate prietenia ei, îi zise:
– Ce cadou ai dori de la mine? Orice ţi-aş putea da.
Artista îi răspunse:
– Am de toate, iar ceea ce n-am nu-mi puteţi da: pace pentru sărmana mea inimă!
Pace! Iată după ce suspină sărmana inimă omenească. Dar această pace, singur Domnul Iisus ne-o poate da. „El este pacea noastră“ (Efes. 2, 14). El singur are pacea. Vă las pacea, vă dau pacea Mea (Ioan 14, 27). Singur El a putut şi s-o spună, şi s-o dăruiască.
În timpul războiului – scrie o doamnă credincioasă – mi-am pierdut prieteni şi rude, iar căminul meu a fost distrus. Şi, în această stare grozavă, în loc să fi înnebunit de spaimă, în urma multelor bombardamente din tot timpul anilor grozavi ai războiului, am rămas vioaie, limpede şi sănătoasă. Şi aceasta se datorează simplului fapt că am citit în fiecare zi din Noul Testament. L-am citit şi l-am recitit, până ce a devenit prietenul meu cel mai bun, care L-a coborât pe Iisus în inima mea, în toată frumuseţea, puterea şi dragostea Lui, pe totdeauna.
Dragă inimă sărmană şi necăjită, caută şi tu sprijin în Iisus! Linişteşte-te în încredinţarea deplină că Domnul te va izbăvi din toate necazurile prezente şi viitoare, că Dumnezeul nostru rămâne al nostru şi în fiecare zi este cu noi. Încrede-te în Cuvântul Lui care rămâne în veci şi în dragostea Lui care nu se schimbă!
Încrede-te în Domnul în orice vreme, oricând, totdeauna. „Nu te teme – zice Domnul – căci Eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe nume; al Meu eşti! Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui“ (Isaia 43, 1-2).
„În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“ (Ioan 16, 33). „Pacea vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze“ (Ioan 14, 26). „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor!“ (Matei 28, 20).
Ce pace şi ce odihnă dulce pentru o inimă care se poate odihni pe aceste făgăduinţe!
Ai tu această odihnă?
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)
