Încă de la apariţia ei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Lucarea Oastea Domnului a fost atacată şi a avut de luptat cu cele două duhuri extremiste, preînchipuite de „leul” formalist şi de „ursul” sectarist, care, deşi antagonice, şi-au dat mâna de multe ori pentru nimicirea Lucrării lui Dumnezeu.

Şi în zilele noastre Lucrarea Oastei Domnului şi implicit fraţii ostaşi care au rămas statornici încredinţărilor Părintelui Iosif şi a Bisericii Ortodoxe sunt atacaţi din cele două extreme:

– pe de o parte sunt cei care au încredinţări protestante, care văd în copiii lui Dumnezeu nişte formalişti înguşti, care sunt lipsiţi de dragoste şi nu se pot ridica la nivelul de înţelegere a dragostei lui Dumnezeu pentru „copiii” săi, indiferent de confesiune sau de încredinţări…

– pe de altă parte sunt cei care rămân doar la literă în interpretarea Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, care mânuiesc sabia cuvântului doar cu tăişul criticii, a mustrării, uitând că Sabia Duhului Sfânt are două tăişuri, unul care taie în păcat (în primul rând ale celui care o mânuieşte) şi cel de-al doilea care mângâie, care vindecă. Aceştia „bârfesc” Lucrarea şi pe lucrătorii ei numindu-i „sectă” şi „sectari”…

Aceste două duhuri potrivnice, spunea fratele Traian Dorz, au fost, de la început, cei doi mari vrăjmaşi duhovniceşti, împotriva cărora Domnul a ridicat Oastea Sa.

Dumnezeu să ne ajute să putem rămâne pe calea cea sănătoasă, de mijloc, să nu cădem nici în colţii „leului” furios, care e în stare să sfâşie pe oricine nu este de acord cu el şi nici în braţele „ursului” iubitor, care în numele dragostei lui Hristos ar dori să te cuprindă până la sufocare.

Slăvit să fie Domnul!

Nelu D.

” Iubiții mei frați, strigă Parintele Iosif la 10 ani de Oaste, gândindu-se că leul și ursul care furau mielul lui David închipuiau cele doua duhuri potrivnice Oastei , grijiți să nu vi-L fure pe Iisus cel Răstignit!…” 

( Părintele Iosif Trifa )

 

„Iubiții mei frați, strig și eu, azi la 50 de ani de Oaste, când leul și ursul se năpustesc tot cu aceași înverșunare, atât dinăuntru cât și din afară, să ni-L fure din turmă, din Oaste, din adunare, din inimă, tot pe Mielul cel Scump, pe Iisus cel Răstignit. Iubiții mei frați grijiți, căci iată cât prăpăd a făcut în turma noastră, atât „leul” cât și „ursul” , la fel de ucigași ai duhului!

Uitați-vă cu ce pustiire sufletească au mai rămas acei frați în adunarea cărora au pătruns cei doi vrajmași ai Mielului-Iisus! Uitați-vă ce se petrece acolo unde aceste doua fiare sfâșie unitatea cea dulce, sfășie părtășia cea scumpă a Duhului Sfânt dintre frați! Iubiții mei frați păzitori, fiți treji și luptați și voi, ca David, împotriva acestor fiare! Nimiciti-le și salvați pe Mielul Frățietății Oastei, pe Iisus cel Răstignit, din gurile lor! Iubiții mei frați, ascultați la strigătul Părintelui nostru Iosif și aduceți în mijlocul turmei iarăși pe Mielul, până nu veți pieri cu toții înghițiți, unii de leu iar ceilalți de urs…” 

( Fratele Traian Dorz )

Trebuie făcută menţiunea că citatele provin din „Istoria Unei Jertfe”, vol I, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1998 – pag. 226-227; 228-229; 232-234; respectiv, 241.
Cine doreşte să-şi facă o imagine mai completă despre acest subiect îi recomandăm să citească în întregime Capitolul 17 – Lupta cu Leul, Lupta cu Ursul… din cartea mai sus menţionată.

Vom mai reda câteva citate din Capitolul menţionat:

„… Acei care doresc mântuirea trebuie să părăsească nu credinţa, ci păcatul.
Trebuie să lupte ca să iasă din Biserică răul ce s-a strecurat în viaţa celor care au ajuns în slujba Domnului, nu să lupte împotriva ei, care este Casa lui Dumnezeu.

Dar dacă cei care dorm în formalism fac un păcat, mulţi dintre cei care se trezesc din el fac două.
În primul rând părăsesc Casa cea care trebuia să le rămână una şi pe totdeauna.
Iar în al doilea rând, croiesc alte căi lăturalnice care măresc răul prin ura confesională, prin bârfiri şi judecăţi răuvoitoare, prin certuri de partide şi de interese aţâţătoare de pizmă şi de porniri vinovate.

Duhul acelor dezbinări, acela este duhul sectar.
Omul acelor certuri vinovate, acela este sectarul.
Şi partida acelor interese potrivnice voii lui Dumnezeu, potrivnice poruncii Evangheliei, stricătoare a unităţii curate şi semănătoare de ură între fraţi, îngustimea aceea intolerantă şi crudă, partida aceea este secta…” ( pag. 227)