Fericit este sufletul acela care dobândeşte o încredere neclintită în Dumnezeu! Şi care păstrează această încredere până la moarte.
Prin păstrarea acestei încrederi se primeşte un nume frumos şi bun care este bogăţia şi cununa ce îi dă omului o veşnică strălucire (Apoc. 14. 1).
Şi de aceea este fericit orice suflet care, prin alipirea de Hristos, s-a învrednicit de iubirea Lui, iar prin statornicie, o păstrează pe veci. Căci el, prin nemaidezlipirea de Domnul, îşi păstrează veşnic numele bun şi iubirea lui Dumnezeu.
Ele vor fi pentru el izvorul unei preţuiri tot mai mari şi mai scumpe şi din partea oamenilor .
Dragă suflete care stai acum împreună cu mine în faţa acestor unice adevăruri şi veşnice bogăţii, cum te afli tu faţă de ele?
Iată, Hristos ţi le îmbie şi ţie şi doreşte să ţi le dea.
În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui este iubirea nepreţuită.
Primeşte-le, primeşte-le, te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile şi stăruinţele mele, punându-ţi toată încrederea în El pentru ele.
Primeşte-le chiar dacă ai da pentru ele orice. Apoi păstrează-le chiar dacă ai jertfi pentru ele oricât.
Căci numai ele te vor însoţi pretutindeni şi te vor ferici cu adevărat.
Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Nume mai minunat decât orice nume!
Slavă veşnică Ţie, Iubire mai presus de orice iubiri!
Slavă veşnică Ţie, Strălucit şi Scump Iisus Hristos, Numele Tatălui şi Numele nostru, Iubirea Tatălui şi iubirea noastră, slavă veşnică Ţie!
Îţi mulţumim, Te binecuvântăm, Îţi suntem recunoscători şi ne închinăm Ţie, preamărind Numele Tău Care este pentru noi mai dorit ca orice bogăţie.
Fă-ne să-l avem şi să-l purtăm cu încredere şi statornicie până în veşnicia fericită din Ceruri.
