Coloseni 1, 12-18
„Mulţumind cu bucurie Tatălui Celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor întru lumină” (vers. 12)
Sfântul Apostol Pavel, din primele versete ale pericopei apostolice, arată dragostea pentru fraţii din Colose.
În rugăciunile sale mijlocea pentru toţi fraţii, ca să fie vrednici de chemarea ce li s-a făcut. A auzit de credinţa lor faţă de Hristos Iisus, de dragostea pe care o au faţă de toţi fraţii, numindu-i sfinţi.
Apostolul a auzit de credinţa şi dragostea lor şi îi îndeamnă să mulţumească cu bucurie Tatălui Ceresc, cel Care i-a învrednicit să fie moştenitori cu toţi sfinţii în lumină.
Iată o învăţătură şi pentru noi! Suntem chemaţi împreună cu toţi fraţii să moştenim Împărăţia pregătită tuturor celor bineplăcuţi lui Dumnezeu… Sf. Pavel le spunea şi ne spune şi nouă că am fost scoşi din întuneric la lumină. Ce întuneric grozav este trăirea în păcat! Trăirea în întunericul păcatului duce la moarte…
Îmi pun de multe ori întrebarea: „De ce ochii sufleteşti sunt acoperiţi?”
La noi, în zona noastră, două surori gemene s-au născut prematur, dar, după trei luni, părinţii şi-au dat seama că ele nu văd. Nu ştiu câte rugăciuni s-au înălţat către Dumnezeu de către părinţii lor!… Şi Hristos Mântuitorul nostru, Cel care a deschis ochii orbilor, a deschis şi ochii acestor două fetiţe ca ele să vadă. Rugăciunile mamei şi ale tatălui au fost ascultate de Dumnezeu şi El a lucrat, prin mâinile doctorilor, şi a făcut minunea vindecării de orbie. Astăzi, aceste fete sunt adolescente şi sunt nelipsite de la biserică. Ele cântă în corul Bisericii, dar cântă şi cântările Oastei Domnului.
Oare cât suntem de datori să-I mulţumim şi noi lui Dumnezeu că trăiam în orbirea veacului acesta, dar El ne-a vindecat!… Hristos, Lumina lumii, ne-a miluit să vedem şi să venim la lumină.
Nu pot să nu fiu recunoscător mai întâi Mântuitorului Hristos, Care, prin Mila şi Îndurarea Sa, m-a chemat la Lumină, să văd.
Sf. Pavel a chemat pe cei din Colose cu dragostea unui Părinte. Tot aşa şi Părintele nostru drag, Iosif, ne-a chemat cu Chemare sfântă, care s-a asemănat cu cea a Sfântului Pavel.
Călcaţi pe urmele mele, căci şi eu calc pe urmele lui Hristos! Aşa le spunea Sfântul Pavel fraţilor de atunci!
Nu vreau să ştiu altceva între voi, decât pe Hristos cel Răstignit… Aşa spunea şi Părintele Iosif! Dar mai spunea Părintele Iosif un cuvânt de înştiinţare că nu-L vede îndeajuns pe Hristos cel Răstignit peste fronturile Oastei.
Prin Sângele lui Hristos, primim mântuirea, dacă dorim să fim moştenitori cu Sfinţii, dacă vom stărui în învăţătura Sfântului Pavel şi dacă vom îmbrăţişa învăţătura Părintelui Iosif şi a înaintaşilor noştri.
Să mergem deci pe urmele Sfinţilor cinstiţi de Biserica noastră, dar şi pe urmele Sfinţilor noştri dragi care ne-au vestit nouă Cuvântul lui Dumnezeu.
Iubiţi fraţi, să cercetăm scrierile Sfântului Pavel, că în ele găsim multă hrană duhovnicească. Să cercetăm şi scrierile Părintelui nostru drag şi sfânt Iosif, în care, la fel, vom găsi hrană pentru sufletele noastre…
Pentru Rugăciunile Maicii Domnului, pentru rugăciunile Sfântului Apostol Pavel, ale Sfântului Părinte Iosif şi ale tuturor sfinţilor noştri înaintaşi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, păcătoşii!… Amin.
Slăvit să fie Domnul Iisus!
Fratele Radoslav STANCOVICI
