„Pe crucea Părintelui Iosif citim aşa: Tăieşte-n veac cel soţ cu-altarul, / Străluce-n veac cel stins frumos, / Urmat e-n veac cel uns cu harul / De rob şi-apostol lui Hristos
. «Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.»
Mulţumim lui Dumnezeu, Care ne-a strâns şi de data aceasta, prin vuietul şi lucrarea Duhului Sfânt, în acest loc sfânt şi sfinţitor ca să ne cinstim Părintele, ca să ne cinstim Înaintaşii, ca să ne aducem aminte de ceea ce au făcut pentru noi, de felul frumos şi minunat în care L-au mărturisit pe Hristos şi să ne îndemnăm să ne silim să le călcăm pe urme. Privim în urmă peste prima sută de ani de ostăşie. Vedem măreţele izbânzi, biruinţe şi fapte eroice ale sfinţilor noştri înaintaşi. Avem înaintea ochilor noştri aceste modele sfinte. Acest model de preot şi slujitor adevărat al lui Hristos, Părintele Iosif Trifa. De martir adevărat al lui Hristos, fratele Traian Dorz. Şi de om sfânt al rugăciunii, fratele Ioan Marini. Şi apoi celălalt şir de înaintaşi ce se adaugă la şirul lor, care au dus până la noi, după îndemnul fratelui Traian: Să duceţi voi Lucrarea unită şi frumoasă, / Cum noi n-am fost în stare, spre ţelul strălucit.
Au adus până la noi Lucrarea unită şi frumoasă. Mai mult ca oricând, acum, la început de a doua sută de ani de ostăşie, ni se cere tuturor o implicare mai activă. Ni se cere tuturor să fim mai silitori în a ne trăi ostăşia. Da, zic mulţi, toţi suntem ostaşi, de la Sfântul Botez. Dar să trecem, din rezerve, în ostaşi activi. Să trecem, din tabăra lumii, în tabăra lui Hristos. Şi începând cu preoţii, şi apoi cu toţi credincioşii, ca să reînvie Biserica noastră, să reînvie Oastea, ca să se întoarcă tot poporul la Iisus Mântuitorul şi Biruitorul. Vedem ce greu este în lumea aceasta, duhovniceşte. Ce mult se luptă fiii întunericului ca să-L alunge pe Hristos din inimi, din familii, din sufletele celor mici şi de peste tot. Vedem roadele acestei alungări din Apus, care – încet-încet – vin şi la noi.
Rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne facem fiecare ostaş al Lui, privind ţintă la felul cum L-au mărturisit înaintaşii noştri. Şi silindu-ne să călcăm pe urmele lor, împotrivindu-ne păcatului, în smerenie, în locul în care am fost puşi, să aducem roade vrednice de pocăinţă”
Pr. Nelu Pavel (Beiuş, Bihor)
Întreaga mărturisire poate fi ascultată aici: OasteaDomnuluiTV