„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este lumină, sângele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat!”
Bunul nostru Tată ceresc, odată cu izgonirea din Rai, n-a părăsit pe Adam definitiv, nu 1-a lăsat părăsit şi căzut definitiv. În marea lui dragoste, I S‑a făcut milă de omul căzut. L-a văzut chinuindu‑se şi frământându-se sub povara pedepsei păcatului săvârşit – şi I S-a făcut milă de el.
Dar păcatul, păcatul trebuia şters, trebuia îndepărtat. Adam trebuia ridicat la curăţia şi sfinţenia din care căzuse. Iar aceasta nu se putea face decât prin sânge, prin jertfă. Şi Tatăl cel ceresc atâta ne-a iubit pe noi, încât şi pe Singurul Lui Fiu şi L-a dat, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (In 3, 16).
Tu, omule căzut, tu, cela ce trăieşti în cea mai grozavă moarte trupească şi sufletească, tu, cela ce te înfiori văzând starea grozavă în care te găseşti – nu dispera! Hristos a venit pentru tine. Hristos a murit pentru ca tu să trăieşti! Hristos S-a dat pe Sine Jertfă de răscumpărare pentru tine!
Dă-ţi seama de acest lucru! Nu spune mereu: „…şi S-a răstignit pentru noi”, ci spune: „…şi S-a răstignit pentru mine! Pentru ca să mă mântuiască şi să mă scape pe mine”. Fă mântuirea un caz personal între tine şi Hristos, între sufletul tău şi Jertfa Lui. El, iubitul meu, a venit pentru tine personal. El a venit să-ţi aducă ţie personal mântuirea Sa, izbăvirea Sa.
Eşti încărcat de păcate? Eşti îngropat aproape cu totul în noroiul păcatelor şi fărădelegilor? Dragul meu, nu dispera. Sângele lui Hristos poate spăla orice păcat! Prin Sângele Lui câştigi – poţi câştiga! – curăţia, mântuirea, izbăvirea.
Vino deci cu povara păcatelor tale multe şi grele înaintea lui Iisus. Îngenunchează cu toată greutatea păcatului tău la poala Crucii Lui şi
spune-I Lui ce te apasă,
tot amarul spune-l Lui…
Roagă-te plângând şi plângi rugându-te: Doamne, milostiv fii mie păcătosul…
Şi acolo, la poala Crucii, să faci legământ de predare totală Domnului şi slujbei Lui.
Acolo, la poala Crucii Lui, să moară din tine ,,omul cel vechi” cu toate poftele lui şi patimile lui. Acolo, pe crucea răstignirii lui Hristos, să te răstigneşti tu, să-ţi răstigneşti toate ambiţiile tale şi planurile tale, să mori acolo pe veci faţă de lume, ca să te naşti din Jertfa Crucii Lui tu cel nou, tu cel adevărat, care să nu mai trăieşti pentru tine, ci pentru Hristos. Să mori tu cel vechi şi să învii tu cel nou, în care să trăiască, să vorbească, să lucreze, să vieţuiască Hristos.
Acesta e adevăratul înţeles al vieţii noastre şi al morţii noastre. Numai făcând aşa, când vei auzi întrebarea Tatălui: „Unde eşti?”, tu vei putea răspunde cu fruntea sus: „Aici sunt, Doamne, la picioarele Tale!”.
Amin.
Eftimiu Florea din „Unde eşti?” Editura Oastea Domnului Sibiu, 2015
