O ştire bulversantă despre cumplita prigoană declanşată împotriva creştinilor din Siria mi-a atras în mod deosebit atenţia.
Potrivit adevărul.ro, sângele creştinilor ucişi pentru credinţa lor este vândut fanaticilor fundamentalişti cu 100.000 de dolari. În cadrul unei conferinţe de la Viena, dedicate Zilei drepturilor omului, o măicuţă siriană a prezentat rezultatele unei investigaţii privind persecuţiile şi maltratările la care sunt supuşi creştinii sirieni de către musulmanii fundamentalişti.
„Vânzarea de sânge de la creştinii ucişi a devenit mare afacere. Pentru o sticlă mică de sânge, fanaticii din Arabia Saudită plătesc 100.000 de dolari”, a spus călugăriţa Hatune Dogan, citând mărturia unui bărbat pe care l-a identificat ca fiind unul din „acei asasini, care, suferind grave probleme psihologice, s-a convertit la creştinism”.
Potrivit aceleiaşi mărturii, „fanaticii consideră că, atunci când îşi spală mâinile cu sângele victimei, participă la o jertfă pentru Allah”.
Un sondaj anual realizat de asociaţia Open Doors şi ale cărui rezultate au fost anunţate recent indica faptul că, anul trecut, în Siria, au fost înregistrate mai multe cazuri de creştini ucişi pentru credinţa lor decât totalul mondial în 2012. Potrivit asociaţiei, care sprijină creştinii din întreaga lume, în 2013 au fost înregistrate, la nivel mondial, 2.123 de crime împotriva creştinilor, faţă de 1.201 în 2012. Anul trecut au fost 2.123 de astfel de cazuri numai în Siria, a precizat asociaţia, menţionând că această cifră „este extrem de minimală, bazată pe ce s-a difuzat în media”. Alte grupări creştine estimează că numărul creştinilor ucişi în Siria este cu mult mai mare.
Creştinismul este, în esenţa sa, o libertate ce îşi trage seva din sângele celor seceraţi. Acea „sămânţă” de sânge, despre care vorbea oarecând Tertulian, care înstructurează plinătatea credinţei creştine, ilustrează la modul plenar cum orice schimbare fondatoare pleacă de la jertfă, de la asumarea până la moarte a adevărurilor în care crezi, care ţi-au dat sens, care îţi oferă un final deschis, spre Veşnicie. Sau, mai corect spus, Veşnicia!
Creştinismul se primeneşte mereu cu jertfa martirilor ei. El e, în fond, o ţesătură divină, făcută din cele mai tainice şi profunde fire, acelea ale jertfei martirilor ei. De aceea şi iubirea pe care o propune ca miez de trăire e una care dăinuieşte, pentru că doar în iubire găseşti sensul profund al suferinţei. „Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora”, îşi ostoia dorul de românism, la un moment dat, poetul Grigore Vieru. Istoria noastră e una ce îşi recondiţionează mereu începuturile, ce şi le asumă, şi le verifică permanent prin disponibilitatea de a duce până la moarte încredinţarea.
Suntem deplin încredinţaţi că nici jertfa fraţilor noştri sirieni nu e nicicum în zadar. Biserica lui Hristos încă naşte oameni pentru Cer, mărturisitori cu vocaţia martiriului. Acolo, acum, sângele lor se vinde pe preţ bun. Prigonitorii lui Hristos îşi iau asupra lor poate una din cele mai grele osânde. Sângele martirilor nu îl poate preţui, la adevărata lui valoare, decât Cel Care Şi-a vărsat propriul sânge pentru ceilalţi, mulţi…
Libertatea noastră, văzută prin astfel de probe de foc, ne este una care va cântări mult înaintea lui Dumnezeu. În timp ce fraţi de-ai noştri mor mărturisind, nouă ni s-a dăruit şansă de a trăi această mărturisire când vremea e deja plinită. Noi încă suntem în harul chemat către Biserica noastră de sângele alor noştri ucişi pentru
Hristos. Trăim libertatea pe care ei ne-au cerut-o, cu lacrimi şi sânge, de la Dumnezeu, pentru cei de după ei…
În acelaşi timp, pe alte fronturi ale creştinismului, se moare pentru Hristos la modul propriu, de jertfă deplină. E rândul nostru, acum, măcar să trăim pentru Hristos. Pentru ca jertfa alor noştri, de acum şi dintotdeauna, să nu ne fie spre osândă…
Romeo PETRAŞCIUC
– articol publicat în săptămânalul duhovnicesc ” Iisus Biruitorul”
Anul XXV, nr. 6 (930) 3-9 FEBRUARIE 2014