Home SĂRACI ŞI BOGAŢI

SĂRACI ŞI BOGAŢI

SĂRACI ŞI BOGAŢI

1. Câţi au ajuns, din nişte săraci, la avuţii pe care nici nu le visau înainte!
La case mari, la slujbe înalte, la căsnicii ce nici nu se gândiseră,
la poziţii de care nu erau vrednici,
la nume pe care nu le-ar fi ajuns niciodată
– dacă nu ar fi fost aduşi în Lucrarea lui Dumnezeu…
Şi multora din ei – noi le-am ajutat.

2. Ţi se rupe inima de durere,
ţi se umple faţa de ruşine
şi ţi se zdrobeşte sufletul de apăsare când vezi şi când auzi că în multe suflete şi în multe familii, ba chiar şi în multe biserici şi adunări, Templul lui Dumnezeu a început să se împace de-a binelea cu idolii,
Evanghelia, cu păcatul
şi credinţa, cu lumea şi cu felul ei nelegiuit.
3. Cum se împacă oare în unele Temple ale lui Dumnezeu şi în viaţa unor „slujitori” ai Evangheliei cuvântul dărniciei sfinte cu fapta zgârceniei şi a lăcomi-ei?
Cum se împacă oare o predică despre iertare şi blândeţe cu nişte fapte de răzbunare împotriva familiei sau a vecinului, sau a altor semeni?
Cu nişte apucături de bătăuş faţă de soţie sau faţă de un vrăjmaş?
Nu ştim cum se împacă, dar e nespus de grav că se împacă.

4. Cum se împacă oare propovăduirea sfinţeniei cu trăirea în desfrânare?
Cum se împacă predica despre post şi rugăciune cu o viaţă de îmbuibare şi de lenevie?
Ce grozavă este această împăcare!

5. Cum se poate împăca în aceeaşi inimă duhul care predică mila pentru săraci, pentru fraţi, pentru nevoile Lucrării lui Dumnezeu
cu duhul care strânge cu zgârcenie fiecare bănuţ din care niciodată nu se arată gata cu dragă inimă şi din bunăvoia sa să ajute, să dea, să sprijine pe nimeni şi cu nimic?
Nu se împacă, – dar cel ce face astfel se înşală singur.

6. Cum se împacă Templul lui Dumnezeu, adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu cu tot felul de obiceiuri lumeşti, de oameni lumeşti, de gesturi şi porturi lumeşti?
Cum se împacă cu îmbrăcămintea lumească în faţa altarului?
Nu se poate împăca, nu s-au împăcat niciodată – ci săvârşeşte o nelegiuire acela care crede că se poate.

7. Cum se împacă evlavia Casei Domnului cu capul gol al femeilor la rugăciune?
Cum se împacă Biserica lui Dumnezeu cu muzica lumească la cununii?
Cum se împacă altarul lui Dumnezeu cu băuturi îmbătătoare la slujbe?
Cum se împacă Duhul Sfânt cu afaceri necinstite în altar?
Cum se împacă Lucrarea Domnului cu atmosfera de ură şi certuri?
Cum se poate împăca slujba Domnului cu nelegiui-rea şi cu necredinţa?
Cum şi cum, şi cum?
Sau credem noi că multă vreme Se va lăsa Dumne-zeu batjocorit –
şi nu va secera oare grabnic nelegiuitul ceea ce seamănă (Gal 6. 7)?

8. Dacă înţelepciunea lui Dumnezeu a conceput lucrarea Facerii
şi voia Lui cea Puternică a creat-o, rânduindu-i un scop şi o slujbă,
– desigur că voia lui Dumnezeu va fi cea care se va împlini
– şi nu voia diavolului care a intervenit cu vrăjmăşie, pentru a zădărnici şi a strica lucrarea voii lui Dumnezeu.

9. Noi suntem Templul lui Dumnezeu…
Asta, prin dreptul Lui, Care ne-a făcut, după cum o casă este proprietatea celui ce a făcut-o.
Prin nedreptate şi prin necinste, cineva se poate aşeza pentru o vreme în această casă… Dar vine ziua când proprietarul, cât de răbdător şi de bun ar fi el, – tot va scoate afară cu puterea sa pe vrăjmaşul băgat acolo prin nedreptate…
Cred că Domnul are şi El un plan de nimicire a răului care a pus stăpânire nedreaptă pe moştenirea Sa
şi L-a alungat pe El din toate locurile unde El avea dreptul să stăpânească.
Fiindcă doar El a făcut toate lucrurile şi ale Lui sunt.

11. Oricum însă, această lucrare o va face El Însuşi cu adevărat, prin Puterea lui Dumnezeu.
Fiindcă nu-Şi va lăsa tot ce a făcut până acum, ca să fie zadarnic.
Nici Jertfa Cea Scumpă a Sângelui Său Cel Sfânt n-o va lăsa fără folos…

12. Nu va lăsa Domnul Dumnezeu Planul Său Mântuitor ca să fie de batjocura diavolului.
Nici cinstea Sa, de dispreţul vrăjmaşului Lui.
Nici Cuvântul Său nu Şi-l va lăsa de minciună.
Nici încrederea celor mai buni slujitori ai Săi n-o va lăsa nerăsplătită.
La vremea Sa, Puterea Domnului le va aduce pe toate acestea la îndeplinire.

13. Nu va lăsa Dumnezeu batjocura celor potrivnici fără plata care li se cuvine.
Nici creaţiunea Sa nu o va lăsa nimicită de diavolul.
Nici Lucrarea Sa de mântuire a Omenirii nu o va lăsa să se sfârşească cu un faliment – spre bucuria lui satana.
Are Dumnezeul nostru şi înţelepciunea, şi puterea să împlinească toate acestea minunat la vremea lor.

14. Făgăduinţa Domnului că El va locui şi va umbla în mijlocul alor Lui se va împlini cu orice preţ…
Nu diavolul va locui şi va umbla liber şi duşmănos ca acum prin lucrarea lui Dumnezeu…
Nu prilejurile de poticnire vor fi la fiecare pas.
Şi nu păcatele şi slăbiciunile se vor vedea peste tot,
ci Slava lui Dumnezeu va domni…
Lumina Lui va străluci în vieţile alor Lui…
Sfinţenia şi curăţia vor fi podoabele Casei Lui cât vor ţine veacurile…

15. Acesta va fi viitorul.
Acesta este Adevărul – iar noi, care ne rugăm, care luptăm, care plângem şi suferim dorind aceasta, vom avea atunci o veşnică şi fericită bucurie
că nu ne-am înşelat crezând şi aşteptând aceasta.
16. Numai fiţi tari, scumpi fraţi şi surori! Lucraţi, vegheaţi şi rugaţi-vă cu stăruinţă şi încredere pentru aceasta.
Şi voi înşivă o veţi ajunge, fiindcă adevărat este Cuvântul Dumnezeului nostru.
Şi în stare este puterea Lui s-o facă şi pe aceasta…
Dar la vremea Sa.

17. Suntem uneori în situaţii când ori ne apropiem noi de păcat – ori se apropie el de noi…
Ori intrăm noi unde este răul,
ori intră răul unde suntem noi.
Aşa că nu întotdeauna putem ieşi de tot sau nu ne putem depărta cu totul
fără să-l atingem.
Sau să fim atinşi de ceea ce este întinat…

18. Tocmai pentru asta vine suferinţa, necazul şi încercarea în viaţa noastră,
pentru ca, ajungând în focul acelora, să ne curăţim de tot ce fără voia noastră – sau uneori chiar cu voia –
am fost întinaţi şi ne-am spurcat, după curăţirea naşterii din nou, după sfinţirea Sângelui Crucii lui Iisus.

19. Suferinţa este mijlocul prin care Dumnezeul Cel Sfânt trebuie să-i treacă pe acei pe care El vrea să-i primească lângă El în cerul Său.
Şi pe care nu-i poate, aşa cum sunt, fără a-i curăţi mai întâi.

20. Dacă noi avem totdeauna toată grija sfântă şi veghetoare de a ne feri de orice rău,
de a ne depărta de orice necurăţie
şi de a nu ne atinge de nimic urât şi osândit de Cu-vântul şi de voia Tatălui nostru,
– cât de dulce şi de mângâietoare sună pentru noi făgăduinţa Lui cea scumpă: Eu vă voi fi Tată, iar voi Îmi veţi fi fii şi fiice!
Doamne, Tatăl nostru Ceresc, fă să fim aşa.
Amin.

Credinţa Încununată / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *