25 Aprilie – Sărbătoarea Paştelor 1976
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Cel Care ai înviat şi eşti Viu în vecii vecilor,
Slavă veşnică Ţie!
În această Slăvită Sărbătoare a Învierii Tale, ne prosternăm până la pământ în faţa Ta şi Te preamărim recunoscători şi îndatoraţi din tot sufletul nostru îndatorat şi recunoscător pentru tot ce ne-ai dat prin dragostea şi prin Jertfa Ta pentru noi. Şi pentru tot ce ne-ai ajutat să-Ţi dăm şi noi prin dragostea şi jertfa noastră pentru Tine, căci totul, Doamne Iisuse, vine numai de la Tine.
Ţie Ţi se cuvine pe de-a-ntregul toată slava şi mulţumirea şi pentru această lucrare. Tu ai inspirat-o, Tu ai călăuzit-o, Tu ai realizat-o, Tu ai păzit-o, Tu vei răspândit-o, spre slava Ta şi spre cunoaşterea uneia dintre cele mai tainice şi mai prigonite de lume Mişcări ale Evangheliei Tale vii, dar şi cea mai scumpă şi iubită Ţie.
Din faţa datoriei noastre, am mers în faţa Ta şi din faţa Ta, am mers în faţa ei. Înainte de orice muncă, Ţi-am cerut ajutorul Tău şi, după fiecare spor al ei, Ţi-am mulţumit Ţie. Astfel toată realizarea aceasta este rodul strânsei noastre colaborări cu Tine şi a Ta cu noi.
Înaintea Ta am adus fiecare caiet gol şi Ţi-am cerut cu lacrimi şi cu nădejde să-l umpli Tu – şi l-ai umplut. Noi n-am făcut decât să punem în ele ceea ce Tu ne-ai dat.
Am fost doar mâinile care s-au înălţat goale către Tine ca să primească, apoi s-au întors pline spre semenii noştri ca să dea.
Am fost doar vasele care s-au cufundat goale în izvoarele Tale, apoi s-au ridicat pline spre gurile însetate.
Dacă nici un flămând nu se va plânge de noi în faţa Ta,
dacă nici un adevăr nu va veni ciuntit de noi în faţa Judecăţii Tale,
dacă nici un însetat nu ne va învinui pe drept,
dacă nici un înaintaş al nostru şi nici un urmaş al Tău nu se va ruşina de noi în Ziua Judecăţii Tale,
dacă duhul Oastei Tale şi solia ei vor mărturisi bine despre împlinirea datoriei noastre faţă de ele, faţă de Tine,
dacă în fiecare gând şi în fiecare rând pe care l-am cuprins în aceste pagini am tălmăcit bine şi după voia Ta Adevărul pe care Tu ni l-ai inspirat în aşa fel ca să fie pe deplin şi întocmai înţeles de către toţi acei la care ai vrut să li-l trimiţi
– atunci Te rugăm, Doamne, dăruieşte sufletelor noastre bucuria mulţumirii Tale şi odihna binefăcătoare a datoriei cinstit împlinite.
Încredinţând încă o dată în Mâna Ta puternică şi în grija Ta iubitoare tot viitorul Oastei Tale, în care este împletit şi tot viitorul fiecăruia dintre noi, Te rugăm, Scumpul şi Dulcele nostru Mântuitor Iisus Hristos, să ai grijă de amândouă aceste comori care ne sunt nouă una, tot aşa cum ai avut grijă şi până acum.
Vindecă-i toate spărturile dinăuntru şi apără-i toate zidurile ei din afară.
Adu-i pe toţi fraţii la unitatea fericită a aceleiaşi învăţături. Şi încheagă-i fierbinte în biruinţa aceleiaşi credinţe.
Pentru împlinirea măreţului ideal al Învierii Bisericii noastre şi al mântuirii întregului nostru popor pentru care ne-ai ales Tu!
Şi primeşte jertfa înaltă şi deplină a dragostei şi a recunoştinţei noastre pe care Ţi-o aducem aici, la una dintre cele mai greu muncite părţi ale Casei Tale, în care ne-am îngropat cea mai fierbinte, mai frumoasă şi mai dulce parte din fiinţa noastră.
Că a Ta, Dumnezeul nostru, este Împărăţia, Puterea şi Mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
Slavă Veşnică Ţie,
Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu,
Cel Care ai înviat şi eşti Viu în vecii vecilor,
Iisus Hristos!
Traian Dorz, din “Istoria unei Jertfe”, Vol. III
