SFINŢII (lat. sanctus, gr. άγιος —aghios) — sunt acei oameni pe care Biserica creştină îi cinsteşte pentru viaţa lor curată, pentru lupta şi adesea chiar jertfa vieţii lor pentru biruinţa creştinismului în lume. După moarte, răsplata lor este fericirea de a se afla în lumina şi slava cerească şi a vedea strălucirea feţei lui Dumnezeu. Sfinţii sunt invocaţi de credincioşi ca exemple şi icoane de viaţă creştină, vrednice de urmat, precum şi ca mijlocitori la Dumnezeu. Prin harul pe care îl au şi prin rugăciunile lor, sfinţii cărora noi ne rugăm ne apără şi ne ocrotesc, mijlocind între noi şi Dumnezeu şi câştigând pentru noi mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, acolo unde s-au mai păstrat, sunt sfinte moaşte, pe care Biserica ne învaţă să le cinstim, pentru că ele conţin aceleaşi daruri dumnezeieşti şi puteri supranaturale care au însufleţit pe sfinţi cât au fost în viaţă. În Vechiul Testament ni se povesteşte despre profetul Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care după ce murise Elisei, un mort pe care l-au îngropat alături de locul unde se aflau osemintele lui Elisei, atingându-se de osemintele lui Elisei, a înviat. Minunea s-a întâmplat pentru că profetul Elisei, ca şi Sf. Ilie, trăise o viaţă de mare sfinţenie şi credinţă în Dumnezeu. Pe lângă sfintele moaşte, creştinii cinstesc şi orice lucru sau obiect provenit de la sfinţi şi pe care aceştia le-au purtat sau le-au atins. Citeşte în continuare »