Scapă-mi, suflet, de se poate,
din ce laţ eşti prins,
stinge-mi-te, vâlvătaia
focului încins,
linişteşte-te, durerea
sufletului meu,
căci mă rog să mi v-audă
Bunul Dumnezeu.
Dor, ascunde-ţi apăsarea,
strânge-mi-te, vis,
zborule, încearcă-ţi zarea
cerului închis,
lacrimă, izvoară-ţi raza,
cântec, hai ’napoi,
soare, ’nalţă-ţi iar amiaza
frântă peste noi…
Smulge-te din sân, iubire,
du-te iar în cer,
suflet, frânge-te-n mâhnire,
prins în laţ de fier,
taină, sfâşie-ţi cununa
şi-o aruncă jos,
steagul tău pe totdeauna
greu vârtej l-a scos.
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
