Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Se apropie Crăciunul și Anul Nou de acum.

Se apropie Crăciunul și Anul Nou de acum.

Se apropie Crăciunul și Anul Nou de acum.

Se apropie Crăciunul și Anul Nou de acum. Să ne întoarcem puțin în timp, în noaptea revelionului din 1923, când un păstor (nu pastor!) de suflete, preotul Iosif Trifa, „îşi făcea bilanţul activităţii sale preoţeşti”.

Precum bine știți, de revelion sunt petrecerile cele mai mari. Ceasul când oamenii petrec cu mâncare, muzică și băutură multă (pe la stațiuni, restaurante, cluburi și alte locuri). Rămâne să vedem dacă și anul acesta va mai fi la fel, dar iată cum era noaptea de An Nou, 1923, din Sibiu:

„Din tot orașul răzbăteau, până în cămăruța lui și până în fundul sufletului său, strigătele, urletele de bețivi, zgomotele de muzici și tobe ale revelionului. Toate cârciumile erau deschise, toate ulițele și piețele pline, tot văzduhul plin de chiote și nerușinare. Un cârd de bețivi trecu chiar pe sub fereastra lui, spărgând, cu larma unor cântece murdare și a unor sudalme grozave, pacea căsuței lui liniștite.”

Cum ar putea un preot adevărat să doarmă cu pace în căsuța lui când (și) enoriașii, cei pe care îi are mai apropiați din parohie, petrec astfel? Deschizi Biblia și citești că se cutremura locul unde se rugau (primii) creștini (Fapte 4, 31). Ne dăm seama? Eu unul am citit de mai multe ori acest verset, ca să văd dacă citesc bine. Și tot la fel a rămas scris. Cutremur adevărat, nu povești ca-n cărțile de basme. Asta se întâmpla la puțin timp după Înălțarea Domnului. Iar, mai apoi, după 2000 de ani, ”creștinii” de astăzi au ajuns să se ”roage” și ei ”puternic”: cu o muzică așa de tare că se cutremură… pereții.

Ce a făcut părintele Iosif când se întâmplau astfel de lucruri?

„Cu tot sufletul cutremurat și cu toată fața șiroind de lacrimi, izbucni într-o mărturisire zguduitoare, învinuindu-și toată nepăsarea trecută. Și cerându-și iertare pentru toți anii petrecuți cu atât de puțin folos.”

Însă singură părerea de rău n-a ajuns. Această pocăință l-a dus la o hotărâre contra păcatelor:

„Cu o nestăpânită revărsare a inimii, se predă din nou lui Hristos, cu o hotărâre și cu un legământ nou ca, din clipa aceasta, să ia, puternic, un nou drum în lupta lui.”

Și pentru că era redactor la gazeta ‹‹Lumina Satelor››, a adresat tuturor românilor și creștinilor o hotărâre:

„Veniți să facem o intrare creștinească în Anul cel Nou, cu hotărâre și întovărășire de luptă împotriva sudalmelor (înjurăturilor n.p.) și bețiilor…”

Să ne oprim puțin aici: cine s-ar hotărî pentru așa ceva? Cine ar spune: „De astăzi nu mai spun o singură înjurătură și nu mai pun un singur strop de băutură în gură, chiar de mi-ar arde gura!”?

Părintele Iosif a fost cel dintâi care a semnat hotărârea de luptă împotriva păcatelor. Iar, mai apoi, încă mulți și mulți, mulți alții. Din anul înființării (1923), în decurs de 20 de ani, în timpul anilor 1940-1950, numărul celor hotărâți în această mișcare spirituală era estimat la a fi între câteva sute de mii, cel mai probabil 300.000-400.000. La acea vreme, aproape că nu era localitate din țară în care să nu existe câte o grupare, o adunare a membrilor din această mișcare în acel loc. Acestei mișcări de trezire la luptă contra păcatelor i s-a dat apoi numele de „Oastea Domnului”. La prima vedere poate părea ca o sectă, ceva ”pocăiți”, dar mă grăbesc să spun că nu este deloc așa. Voi folosi aici o asemănare: probabil mulți cunoașteți ASCOR-ul. Ei bine, „Oastea Domnului” e mai mult decât atât. Scopul ei este mult mai clar și adânc: „Aflarea și vestirea lui Iisus cel Răstignit.”

Cu ce vine ‹‹nou›› Oastea Domnului:

„Noi, ostașii Domnului, vrem să trăim Evanghelia, așa cum au trăit-o creștinii cei dintâi. Asta-i toată ‹‹noutatea›› Oastei Domnului!”

Ca statut, este „o mișcare din cadrul Bisericii Ortodoxe Române”. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spune următoarele:

„Asociaţia ortodoxă română Oastea Domnului, când rămâne profund înrădăcinată în tradiţia Ortodoxiei, constituie un sprijin major pentru misiunea Bisericii noastre.

Iar întemeietorul ei (cel pământesc), pr. Iosif Trifa, spune:

„Oastea Domnului e o Mişcare de renaştere sufletească, e o Mişcare de pătrundere în adâncimile sufleteşti ale omului, pentru a înţărca răul de la izvor şi a porni binele şi îndreptarea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării, Care este Iisus Mântuitorul.”

Poate mulți vă veți întreba de numele și rostul acestei mișcări întocmai ca în următorul fragment:

„Mulți vor zice: Ce rost are această Oaste a Domnului, că doar toți creștinii sunt ostași de-ai lui Hristos?”

Și iată răspunsul:

„Va fi! Dar cei mai mulți au dezertat demult din lupta mântuirii. Au părăsit frontul și pe Comandantul luptei. Noi, cei din Oastea Domnului, ne-am întors înapoi la lupta mântuirii și ne-am pus din nou sub cârma și comanda marelui nostru Rege ceresc: Iisus Mântuitorul.”

————

Cuvintele de mai sus au fost o scurtă prezentare despre înființarea și rostul acestei mișcări, despre însemnătatea acelei cruciulițe din poză.

Această mişcare de trezire duhovnicească, de reîntoarcere la viața primilor creștini, este prezentă și în zilele noastre. Mai sunt mii de ostași și astăzi, doar cât nu poartă la vedere această insignă, această cruciuliță (un motiv ar fi faptul că această ramă abia a apărut de câteva zile, pe 1 decembrie 2020; de acum încolo vor apărea mai multe astfel de poze cu această ramă).

Cât despre mine, v-am spus că nu am mai postat nimic timp de 2 ani. În această vreme, m-am oprit puțin pe cale și am meditat, m-am gândit, m-am frământat, am analizat. Totul devine atât de clar dacă ai în minte versetul: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Ce simplu este: oamenii umblă pe multe căi până la moartea lor, dar, cu adevărat, există numai Una singură; cred în mai multe adevăruri, dar, cu adevărat, există numai Unul singur; trăiesc viața în felul lor, dar, cu adevărat, există numai un singur fel de a trăi viața (pentru câștigarea vieții veșnice).

Există în multe părți din țară și din diaspora grupări ale Oastei Domnului. De exemplu, în Malu Alb, Tecuci, Galați, Brașov, Iași, Cluj, Suceava, București etc. M-am înscris, m-am înrolat și eu în „Oastea Domnului”, iar în localitatea natală, Ivești, județul Galați, există o filială a acesteia.

Unii poate veți părea surprinși de acest mesaj, de tot ce scriu aici, de această acțiune, dar mă gândesc că vine sărbătoarea Nașterii Domnului și vă întreb: Ce faceți de această sărbătoare? Pregătiți o masă mare? Dar Domnul Iisus a trăit întreagă viața în post, rugăciune și propovăduirea vieții veșnice. Admirați aranjamentele de Crăciun din oraș? Vă faceți cadouri? Atunci înseamnă că pentru noi această mare sărbătoare nu mai are deloc sensul pe care trebuie să-l aibă.

Vom trece din anul 2020 în anul 2021. Dar de unde se numără acești ani? Nu cumva din anul nașterii Domnului Iisus? Atunci, dacă a fost cu adevărat printre noi Fiul lui Dumnezeu, chiar există Dumnezeu. Și mai sunt adevărate și cuvintele Bibliei și mai este adevărat că va urma o viață veșnică sau o osândă veșnică…

O, prieteni, colegi, profesori și cei care citiți și veți mai citi acest mesaj: gândiți-vă mai bine și mai serios la numele și cuvântul de „creștin”. N-a apărut de nicăieri această denumire. Vor urma și sărbătorile sfinților: Sf. Ștefan, Sf. Vasile, Sf. Ioan Botezătorul și alții. Aceste sărbători sunt tocmai ca să ne aducă aminte că trebuie să trăim o viață sfântă ca să ajungem înapoi de unde a fost izgonit Adam: de lângă Dumnezeu. Ori ce fac cei mai mulți oameni de aceste sărbători? Ospețe cu mâncare, băutură și muzică. Tocmai pe dos vieții sfântului al cărui nume ei îl poartă și sărbătoresc în acea zi. Sfinții, de mâncat abia dacă mâncau, ducând o viață de înfrânare și post; de băut, abia dacă beau puțină apă; iar de cântat, cântau cântări de laudă Domnului, iar nu diavolului, cum sunt închinate cele mai multe din ziua de astăzi.

Nu mai zic de colindele ce le ascultăm… Ele ne vestesc tocmai că Maica Domnului îl naște pe Mântuitorul Iisus. Ori suntem surzi la versurile colindelor, ori colindele nu mai au în versurile lor această „veste minunată”. Sunetul de clopoței, „linu-i lin” și prea multele „flori dalbe” ”sufocă” destule colinde. Unde să mai încapă și vestea nașterii Domnului? Dar tocmai aceasta trebuie pusă în mijloc, iar nu pe margine (sau deloc)…

Să ne apropiem mai mult de bisericile noastre în acest post. Să mergem în ele măcar ca să nu se împlinească și cu noi acea vorbă, de a merge la biserică „de Paști și de Crăciun”. O, dar s-ar putea să fie și aceasta prea mult pentru unii…

Pregătirea din post trebuie să aibă ca finalitate împărtășirea cu Sfintele Taine. Bineînțeles, dacă primim binecuvântare de la părintele duhovnic după Taina Sfintei Spovedanii. Iar asta o facem (și) ca să ne apropiem de vremea primilor creștini. Ei în fiecare duminică, după fiecare liturghie se împărtășeau. Aceasta a fost până în veacul al patrulea. De-a lungul timpului această râvnă a tot scăzut… până unde am ajuns în ziua de azi. Să ne aducem aminte de Taina Sfintei Euharistii și să ne apropiem de aceasta, având în vedere versetul: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 54).

Și, un ultim lucru, o provocare: se apropie revelionul. Să facem anul acesta ce nu am mai făcut până acum și îl mai fac poate doar câțiva ”nebuni”: să deschidem Biblia din casa noastră. Să o luăm din bibliotecă (sau din librărie, după caz) și să citim în ea. Măcar anul acesta. Măcar de revelion.

————

Citatele din text sunt luate din:

– „Ce este Oastea Domnului”, autor – pr. Iosif Trifa
– „Istoria unei jertfe”, vol. 1, autor – Traian Dorz

Autor: Arghire Gabriel
Preluat de la: https://www.facebook.com/photo/?fbid=3678869592173278&set=a.102060389854234

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *