Se bucurã vãzduhul când Tu prin el pluteşti
se lumineazã noaptea spre care Tu zâmbeşti
se înfioarã valul atins de talpa Ta
se curãţã lumina când treci uşor prin ea
şi picurã de cântec al Largului hotar
când tremurã prin aer aripa Ta de har…
În toate-acestea-i Doamne iubirea Ta cãutând
sã-mi afle ascultarea smeritã aşteptând
sã-mi afle rugãciunea pãtrunsã de fior
şi dragostea aceeaşi, mai palidã de dor
şi inima aceeaşi, deschisã spre mai sus
s-o poţi umplea cu cerul belşugului adus.
Traian Dorz, din ”Cântări de drum”
