AVEAM CÂNDVA
Aveam cândva prieteni mulţ’,
copil, când alergam desculţ,
dar numai am văzut că nu-s
aşa s-au dus.
Aveam cândva însoţitori
la muncă prin ai vieţii zori,
dar ce curând toţi au apus –
pe rând s-au dus.
Aveam cândva atâţia fraţi
de-o inimă şi-un duh purtaţi…
Ce rod frumos ei au adus,
dar toţi s-au dus.
Aveam cândva atâţi vrăjmaşi
ce-mi chinuiau ai vieţii paşi,
dar azi mă uit şi văd că nu-s,
o, cum s-au dus!
Aveam cândva-ndoieli adânci
că viaţa-mi voi zdrobi de stânci,
dar cum m-a izbăvit Iisus
şi mi le-a dus!
…Aveam – dar azi nimica n-am
din tot ce bun sau rău aveam –
mi-a mai rămas doar locul Sus
şi Tu, Iisus…
de fr. Traian Dorz
