Poezie Traian Dorz

SE-NTUNECĂ, S-APRINDEM…

Se-ntunecă! – s-aprindem mai strălucit lumina,
să-şi vadă osândiţii zăvoarele şi vina,
s-aprindem mai înaltă vestirea lui Mesia,
să-şi vadă osândiţii cătuşa şi orbia.

Orbia neştiinţei lumina Milei cere,
prea multul mers în umbră le-a stins a lor vedere,
orbiei răutăţii, un strop de mântuire
nu-i dă decât cereasca lumină din iubire.

Se-ntunecă mai tare… Curând va-ncepe valea,
aprindeţi-vă ochii arzând, să vadă calea,
şi inima v-aprindeţi – doar para ei curată
vă poate face-n stare de-o cale-adevărată.

Curând va-ncepe bezna singurătăţii sure,
o, ce lumină-atuncea de voi o să se-ndure?
Curând va-ncepe seara ce n-are dimineaţă;
– când nu-i Hristos Lumină, ce-i veşnica viaţă?

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Lasă un răspuns