Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Semnificatia Proscomidiei (I)

Semnificatia Proscomidiei (I)

Semnificatia Proscomidiei (I)

Proscomidia, constând în pregãtirea darurilor pentru jertfa euharisticã, este o necesitate practicã. Dar ea are si o profundã semnificatie pe care vom încerca sã o deslusim în cele ce urmeazã.

Unirea jertfelor individuale în jertfa Bisericii care este împãrtãsire din jertfa lui Hristos

Aducerea darului de pâine si vin la altar de cãtre fiecare credincios este primul act al participãrii efective la slujbã si, în acelasi timp, una din conditiile împlinirii depline a caracterului de împreunã slujire a clerului si a credinciosilor la Sfânta Liturghie. Darul adus la altar este o jertfã a iubirii prin care credinciosul se dãruieste pe sine însusi si întreaga creatie lui Dumnezeu. Pe de altã parte, Sfânta Liturghie este slujba în care Biserica aduce jertfa iubirii si a unitãtii. „Dar jertfa aceasta, care ne este datã si poruncitã nouã a o aduce si în aducerea cãreia Biserica se împlineste pe sine ca fiind viata lui Hristos în noi si a noastrã în El, nu este „alta” fatã de aceea unicã, atotcuprinzãtoare si care nu se repetã pe care Hristos a adus-o o singurã datã (Evr 9,28)”.

Semnificatia principalã a Proscomidiei constã tocmai în unirea jertfelor individuale ale credinciosilor, concretizate în darurile de pâine si vin, în jertfa Bisericii si recunoasterea acestei jertfe ca fiind împãrtãsire din jertfa lui Hristos.

Întreaga iconomie a mântuirii este transpusã condensat si tainic

Dezvoltarea, în decursul timpului, a sensurilor simbolice ale Proscomidiei a fãcut ca întreaga iconomie a mântuirii sã fie transpusã condensat si tainic în ritualul ei: Întruparea Mântuitorului si Jertfa Lui, proorocitã încã din Vechiul Testament, care se împlineste în Înviere aducând astfel Rãscumpãrarea neamului omenesc rezidit în Hristos si unit în Trupul Lui – Biserica. Hristos ni se descoperã în mijlocul Bisericii în stare de jertfã si, în acelasi timp, ca „hranã a toatã lumea” adicã dãruire din iubire spre împãrtãsire. El este dãruirea de sine deplinã fãcutã totodatã Tatãlui si nouã. Hristos ne uneste în Bisericã fãcându-ne pãrtasi jertfei Sale pentru cã El este „Cel ce aduce si Cel ce se aduce” arhiereul si jertfa noastrã desãvârsitã.

Întrupare, Jertfã si Rãscumpãrare

Mântuirea noastrã s-a realizat prin jertfa lui Hristos care „în opera Sa rãscumpãrãtoare ne recapituleazã, ne readunã mai întâi în Sine, începând din întrupare, ne sfinteste firea, coborând în adâncimile ei pânã la extrema chenozã în iad, si, astfel recapitulati si sfintiti în El, se oferã si ne oferã Tatãlui ca jertfã si omagiu suprem, primind prin El si pentru noi o nouã consacrare a fãpturii noastre: învierea”. Actele fundamentale ale operei rãscumpãrãtoare a lui Hristos sunt Întruparea, asumarea firii umane, si Jertfa legatã indisolubil de Înviere.

Ritualul Proscomidiei este o aducere-aminte a acestor acte prin simbolismul Nasterii si Jertfei Mântuitorului pe care îl cuprinde.

Simbolismul Jertfei Mântuitorului

Tema centralã a Proscomidiei este jertfa unicã, atotcuprinzãtoare si mântuitoare a lui Hristos în care este cuprinsã întreaga Bisericã. Încã de la începutul Proscomidiei preotul rosteste troparul Vinerei Mari si însemneazã cu semnul Sfintei Cruci prescura din care va fi tãiat agnetul. Pomenirea lui Hristos o facem astfel amintind jertfa lui rãscumpãrãtoare de pe cruce care ne-a adus nemurirea.

Versetele din proorocia lui Isaia (Is. 3,7-8) rostite de preot în timpul tãierii agnetului aratã cã jertfa Mântuitorului împlineste proorociile Vechiului Testament despre venirea lui Hristos. Aceste versete ne pun în fatã imaginea Mielului lui Dumnezeu „Cel ce ridicã pãcatul lumii” jertfindu-se de bunãvoie „pentru viata si mântuirea lumii”. „Aceasta e mãretia uluitoare a lui Dumnezeu descoperitã în Hristos: Dumnezeu se face Miel de jertfã fãrã sã se plângã, Miel care-si stãpâneste durerea cu puterea blândetei capabilã sã îmblânzeascã pe oamenii ispititi la ceartã, la urã, la proteste si la plâns”. Întelepciunea judecãtii Sale înalte S-a arãtat în smerenia Lui iar neamul Lui este necunoscut pentru cã, fiind Dumnezeu, este mai presus de cuvânt, iar în El e cuprins întregul lui neam ceresc si omenesc.

Tãind crucis agnetul, preotul întipãreste crucea în pâine arãtând felul mortii Mântuitorului , scotând astfel în evidentã starea de jertfã a Mielului lui Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea lumii (Apoc. 13,8). Din coasta Mântuitorului împuns cu suliţa pe cruce a curs preascumpul lui sânge si apa preacuratã care vor da viatã lumii prin spãlarea de pãcate cu baia Botezului si adãparea noastrã cu bãutura nemuririi. De aceea preotul repetã descrierea acestui eveniment asa cum este relatat de Sfântul Evanghelist Ioan (In. 19, 34-35) si toarnã vin si apã în Sfântul Potir. Amestecarea vinului cu apa simbolizeazã unirea Domnului cu credinciosii si, în acelasi timp, unirea ipostaticã a celor douã naturi în persoana Mântuitorului.

Comentariile bizantine ale Sfintei Liturghii extind simbolismul jertfei la obiectele folosite: Sfântul Disc închipuie nãsãlia pe care a fost asezat Trupul Domnului dupã coborârea de pe cruce; copia – sulita cu care a fost împunsã coasta Mântuitorului etc. În acelasi timp proscomidiarul închipuie locul rãstignirii.

Simbolismul Nasterii Domnului

Hristos, Mielul lui Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea lumii (Apoc. 13,8) S-a întrupat pentru a se jertfi pentru noi dupã cum El însusi aratã cã a venit „sã slujeascã si sã-Si dea viata rãscumpãrare pentru multi” (Mt. 20,28). Asadar Crucea este implicatã de Întrupare. Sfinti Pãrinti ca Sfântul Irineu (sec. II) si Sfântul Efrem Sirul (sec. IV) vãd, încã din primele secole, implicarea jertfei lui Hristos în Nasterea Lui. Privindu-L pe Hristos în întregimea Persoanei Sale realizate ca om, actele trecutului se concentreazã în El înghitind distantele temporale. Pentru aceasta Proscomidiei i se aplicã si un simbolism al Nasterii Domnului: prescura din care este tãiat agnetul o închipuie pe Maica Domnului si, prin ea, pârga frãmântãturii firii umane, iar scoaterea agnetului simbolizeazã nasterea Mântuitorului arãtând astfel cã Hristos s-a fãcut om desãvârsit luând firea umanã în afarã de pãcat.

Ca si în cazul jertfei, comentariile liturgice bizantine atribuie o încãrcãturã simbolicã legatã de Nasterea Mântuitorului, proscomidiarului si obiectelor folosite. Astfel proscomidiarul închipuie Bethleemul – locul nasterii, Sfântul Disc – ieslea, steluta – steaua care s-a arãtat magilor etc.

Proprezenta lui Hristos în Cinstitele Daruri

Desi Cinstitele Daruri nu se prefac la Proscomidie în Trupul si Sângele Domnului, totusi putem vorbi încã de acum de o anumitã proprezentã a lui Hristos cel jertfit în ele, o prezentã printr-o anumitã lucrare specialã a Lui provocatã de gândirea preotului la El în timpul ritualurilor care transpun iconomia mântuirii.

  • Alexander Schmemann, Euharistia. Taina Împãrãtiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
  • Rugãciunea din timpul cântãrii heruvimice în Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
  • Pãrintele Galeriu, Jertfã si rãscumpãrare, ed. Harisma, p. 172.
  • Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloaie, Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxã, Craiova, 1986, p.118.
  • Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
  • Sfântul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila Sfântul Ciprian, Epistola LXIII, 13 cãtre Caecilius.
  • Simeon al Tesalonicului
  • vezi si în continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, tâlcuirile Sfintei Liturghii având ca autori pe Sfântul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al Tesalonicului
  • vezi Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloaie, op. cit., p. 110-111.

Explicarea Sfintei Liturghii

Pr. Florin Botezan

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *