Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home SF. AP. ANDREI ȘI ROMÂNIA MARE

SF. AP. ANDREI ȘI ROMÂNIA MARE

SF. AP. ANDREI ȘI ROMÂNIA MARE

Pictură din Catedrala „Sfântul Andrei” din Patras

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul poporului român, care e şi sărbătoare naţională bisericească, este „lipită” de Ziua Naţională a României. Aşa a vrut, poate, Dumnezeu, ca aceste două sărbători, una religioasă şi alta laică, să fie sărbătorite „în grup”, tocmai pentru că acestea au ceva în comun, şi anume taina Crucii şi a Jertfei. Sf. Ap. Andrei şi-a purtat crucea apostolatului şi a fost martirizat prin moarte pe cruce, iar poporul român şi-a purtat crucea devenirii sale prin istoria ei multimilenară până ce a trebuit să ducă şi crucea războiului celui mare, suferinţă răsplătită cu întregirea Neamului la 1918.

Crucea Sf. Andrei din Catedrala „Sfântul Andrei” din Patras

Viaţa Sfântului Apostol Andrei este istorisită pe larg în Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, ziua 30. În partea finală a vieţii sale, se găseşte dialogul pe care Sfântul l-a avut cu chinuitorul său, proconsulul cetăţii Patras, din Grecia, antipatul Egheat, prin care Apostolul a arătat păgânului ce înseamnă Jertfa Crucii Mântuitorului Hristos. Mai întâi i-a arătat că Domnul a venit de bunăvoie la Cruce, pentru mântuirea neamului omenesc şi că aceasta este o mare taină: „O, de ai fi voit a cunoaşte taina Crucii, cum Ziditorul neamului omenesc, pentru dragostea Sa către noi, a răbdat Crucea, nu fără de voie, ci de bunăvoie, pentru care eu însumi sunt martor…” I-a arătat apoi că jertfa Mântuitorului Hristos este taina înnoirii oamenilor: „Mare este taina Sfintei Cruci şi, dacă vei voi să asculţi, eu îţi voi povesti ţie”. Iar el a răspuns: „Nu este aceea taină, ci pedeapsă a făcătorilor de rele”. Sfântul Andrei a răspuns: „Acea pedeapsă este tainaînnoirii oamenilor, numai să voieşti a mă asculta cu îndelungă-răbdare”.

Ameninţat fiind cu răstignirea pe cruce dacă nu va aduce jertfă zeilor, Apostolul Domnului a zis: „Eu Unuia, Adevăratului şi Atotputernicului Dumnezeu, în toate zilele Îi aduc, nu fum de tămâie, nici carne de boi, nici sânge de ţapi, ci pe Mielul cel fără de prihană, Care S-a jertfit pe altarul Crucii, cu al Cărui preacinstit Trup se împărtăşeşte tot poporul cel credincios şi bea Sângele Lui, pe când Mielul acesta rămâne întreg şi viu. Deşi cu adevărat se înjunghie şi cu adevărat Trupul Lui de toţi se mănâncă şi Sângele Lui de toţi se bea, însă, precum zic, totdeauna petrece întreg, fără de prihană şi viu”. După un alt dialog, Apostolul continuă: „Ai auzit taina Crucii, ai auzit şi taina Jertfei. De vei crede că Dumnezeu cel Răstignit de iudei este Dumnezeu adevărat, atunci îţi voi arăta cum, omorât fiind, trăieşte şi cum, jertfit fiind şi mâncat, petrece întreg întru Împărăţia Sa”. Egheat a zis: „Dacă este omorât şi de oameni este mâncat, precum zici, apoi cum poate fi viu şi întreg?” Apostolul a răspuns: „Dacă vei crede cu toată inima ta, vei putea cunoaşte această Taină; iar de nu vei crede, nu vei cunoaşte niciodată această Taină”. Proconsulul, nevrând să cunoască taina Crucii şi a Jertfei, l-a răstignit pe cruce pe Apostolul Domnului.

România mare s-a făurit, cum spuneam, ca rezultat al milostivirii lui Dumnezeu faţă de suferinţele poporului român. Poporul însă nu a ascultat „chemarea morală a războiului”, nu s-a îndreptat, cum spune Părintele Iosif Trifa: „O cruce a fost războiul, o cruce mare, pe care Dumnezeu o pusese pe umerii omenirii, în semnul chemării spre îndreptarea morală. Patru ani am purtat crucea războiului. Patru ani suferinţele, necazurile au strigat pe noi să ne întoarcem către Dumnezeu şi poruncile Lui. După patru ani, războiul cel mare s-a gătat, dar crucea suferinţelor, greutăţilor o simţim că stăruie mai departe pe umerii noştri. Ea ne apasă mai departe umerii şi sufletul în semnul mustrării că n-am ascultat chemarea morală a războiului: nu ne-am îndreptat. Aşa cred, iubiţii mei, că-i destul de grea crucea de azi, ca să nu mai aşteptăm ca Tatăl ceresc să pună alta mai grea pe umerii noştri. Aşa cred, că destul de tare grăieşte şi strigă crucea, suferinţa de azi, ca să-i auziţi, să-i înţelegeţi îndemnul ei chemător spre căile îndreptării” (Spre Canaan, 15 predici în legătură cu războiul şi vremile noastre, Ed. O.D., Sibiu, 2005, pg. 55).

Sf. Ap. Andrei, ca martor al pătimirii Domnului Hristos, ne-a arătat limpede, pe înţelesul nostru, care este taina Crucii şi a Jertfei Mântuitorului. Neamul nostru românesc prin pătimire ca pe cruce a răzbit prin veacuri până astăzi. Dacă vrea să asculte mustrarea crucii, va dăinui până la Venirea Domnului; dar dacă nu, atunci să nu ne mirăm nici să ne răzvrătim dacă Tatăl ceresc va pune „alta mai grea pe umerii noştri”.

Sfinte Apostole Andrei, roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ierte poporul român şi să ocrotească România!

Aurel MATEI

articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului

Anul XXX, nr. 48 (1233) 25 NOV. – 1 DEC. 2019

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!