OMILIA A XV-A – Despre credinta
III
Dar sa ne intoarcem la subiectul nostru!
Mintea care a reusit sa se curateasca de patimile cele materiale, care a putut sa paraseasca toata zidirea intelegatoare si, ca un peste, sa iasa din adanc si sa inoate la suprafata apei, ajunge in regiunea curata a creatiei si vede pe Duhul cel Sfant acolo unde este Fiul si unde este Tatal, in unire cu Ei, intr-o singura fiinta si intr-o singura fire, avandu-le pe toate: bunatatea, dreptatea, sfintenia, viata. Scriptura spune: “Duhul tau cel bun” si iarasi: “Duh drept”; si iarasi: “Duhul cel Sfant”; iar apostolul spune: “Legea Duhului vietii”. Nici una dintre aceste insusiri nu este dobandita in urma si nici adaugata mai tarziu, ci, dupa cum caldura este nedespartita de foc si stralucirea de lumina, tot asa sunt nedespartite si de Duhul: sfintenia, viata, bunatatea si dreptatea.
Asadar, Duhul este acolo – acolo in fericita Fire -nu numarat ca o multiplicitate, ci contemplat in Treime; propovaduit ca o unitate, nu inteles ca o ceata. Ca dupa cum Tatal este unul si Fiul este unul, tot asa unul este si Sfantul Duh. Duhurile slujitoare, insa, sunt multimi nenumarate in fiecare ceata ingereasca. Nu cauta deci in creatie pe Duhul Sfant, Care este mai presus de creatie! Nu pogori pe Cel care sfinteste in randul celor sfintiti! Duhul Sfant umple pe ingeri, umple pe arhangheli, sfinteste puterile, insufleteste totul. Duhul Sfant se imparte in toata creatia, este impartasit in chip diferit de fiecare din cele create, dar cu toate acestea Duhul nu este micsorat de cei care participa la El. Da tuturor harul Lui; nu se termina, desi este impartit celor care participa la El, iar cei care il primesc sunt plini de Duhul, dar Duhul Sfant ramane neimputinat. Dupa cum soarele nu este micsorat intru nimica de cei care se bucura de lumina si caldura sa, desi lumineaza corpurile si este impartit in felurite chipuri de corpuri, tot asa si Duhul ramane nemicsorat si neimpartit, cu toate ca da tuturor harul Sau. Lumineaza pe toti pentru a intelege pe Dumnezeu, insufla pe profeti, intelepteste pe legiuitori, sfinteste pe preoti, intareste pe imparati, desavarseste pe drepti, umple de cinste pe cei curati sufleteste si trupeste, da harurile tamaduirilor, invie pe morti, dezleaga pe cei legati, infiaza pe cei straini. Acestea le lucreaza prin nasterea de Sus. Daca ia un vames care crede, il face evanghelist; daca Se pogoara peste un pescar, face din el un teolog; daca gaseste un prigonitor, care se pocaieste, il face apostol al neamurilor, predicator al credintei, vas al alegerii.
Prin Duhul Sfant cei slabi ajung puternici, cei saraci se imbogatesc, oamenii simpli la cuvant sunt mai intelepti decat inteleptii. Pavel era slab, dar, prin venirea Duhului stergarele trupului lui vindecau pe cei care le primeau. Si Petru avea un trup plin de slabiciune, dar, prin harul Duhului care salasluia in el, umbra facuta de trupul lui alunga bolile celor suferinzi.
Saraci erau Petru si loan, ca nu aveau nici argint, nici aur, dar daruiau sanatate, mai de pret decat mult aur; ologul primise aur de la multi, dar continua sa cerseasca; de la Petru a primit harul si a incetat cu cersitul, a sarit ca o caprioara, laudand pe Dumnezeu. Ioan nu cunostea intelepciunea lumii, dar rostea, cu puterea Duhului, cuvinte cu care nu se poate compara nici o intelepciune.
Sfantul Duh este in cer, si umple pamantul; este de fata pretutindeni, si nu-i marginit de nimic, in fiecare locuieste in intregime, si este in intregime cu Dumnezeu. Nu administreaza darurile ca un slujitor, ci imparte harurile ca un stapan. “Imparteste, spune apostolul, indeosebi fiecaruia, dupa cum voieste”. Este trimis ca administrator al harurilor, dar lucreaza cu propria Lui putere.
Sa ne rugam ca Duhul sa locuiasca in sufletele noastre si sa nu ne paraseasca nici o clipa, cu harul Domnului nostru lisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.
Din vol. “Omilii și cuvântări” – Sf. Vasile cel Mare, Editura Institutului Biblic , 1986