Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfânta Liturghie – Slujba Slujbelor

Sfânta Liturghie – Slujba Slujbelor

Sfânta Liturghie – Slujba Slujbelor

 

Comorile credinţei noastre ortodoxe sunt sfintele slujbe care, prin existenţa şi conţinutul lor, sunt mijloace de sfinţire cu scopul mântuirii sufletelor noastre.

Sfânta Liturghie este un rezumat, o încununare a celorlalte slujbe, este Împărăţia lui Dumnezeu coborâtă pe pământ, este „cerul cel de pe pământ“. Dintre cele trei lucrări mântuitoare pentru care a venit în lume, Mântuitorul Hristos, ca Învăţător, Arhiereu şi Împărat, în Sfânta Liturghie se continuă cea de-a doua lucrare, şi anume de Mare Arhiereu Care, pe Golgota, S-a dat ca preţ de răscumpărare pentru tot neamul omenesc, în chip sângeros, o dată pentru toate veacurile, aşa cum scrie în „Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi“ (cf. Luca 24, 44).

Prin Sfânta Liturghie, Iisus Se jertfeşte în chip nesângeros pe masa Sfintelor Altare, împărtăşind tuturor generaţiilor de credincioşi din toate locurile şi toate vremurile harurile Morţii şi Învierii Sale. Prin întreaga ei desfăşurare, Sfânta Liturghie înfăţişează toată viaţa pământească a Mântuitorului Hristos, de la peştera Betleemului, până la Înălţarea la cer, culminând cu momentul când darurile aduse de către slujitorul sfinţit se prefac în Însuşi trupul şi sângele Domnului: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu; (…) Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu… Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea“ (Luca 22, 19).

Aşadar, în primul rând, la Sfânta Liturghie, se pomeneşte Cina cea de Taină, amintirea Jertfei Fiului lui Dumnezeu şi repetarea nesângeroasă a acestei Jertfe, şi împlinirea unei porunci a Mântuitorului Hristos: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea!“.

În Sfânta Liturghie pomenim şi alte evenimente din viaţa Mântuitorului privind mântuirea noastră: Intrarea în Ierusalim, când cântăm „Osana întru cei de Sus. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului“; Vinerea cea Mare cu Jertfa şi Moartea Mântuitorului; Sâmbăta cea Mare, când Domnul a fost pus în mormânt; Învierea Domnului – Sfintele Paşti; aşa încât, fiecare Liturghie, fie că e în zi de duminică sau în altă zi, este o sărbătoare de Paşti, o zi luminată din care credincioşii se hrănesc şi se adapă cu hrana şi băutura Vieţii veşnice.

În afară de aceasta, la Sfânta Liturghie mai sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt, Rusaliile, pentru că cerem, în timpul Epiclezei, ca Duhul Sfânt, Care S-a pogorât peste Apostoli în Ziua Cincizecimii, să pogoare şi să prefacă Cinstitele Daruri în Însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Duh, în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoieşte întru noi cei ce ne rugăm Ţie“.

Iată, aşadar, că Sfânta Liturghie este centrul slujbelor bisericeşti, este o slujbă cuprinzătoare, în înţelesul că în ea se rezumă, se cuprind într-un timp scurt, ceea ce s-a întâmplat într-o perioadă mai îndelungată din istoria Bisericii noastre creştine. La fiecare Sfântă Liturghie avem prezentă Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Căreia ne închinăm; avem pe Maica Domnului, căreia îi aducem cântări şi laude; avem pe Sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu împreună cu puterile îngereşti care slujesc şi fac legătura între Biserica luptătoare şi cea biruitoare.

În Biserica noastră, Sfânta Liturghie este „tulpina pomului“, iar credincioşii sunt „ramurile care sorb seva dătătoare de viaţă şi de rod“. Pentru ca participarea la dumnezeiasca slujbă să fie roditoare şi de folos trebuie, în primul rând, să ne întoarcem la timpurile Bisericii primare când Sfânta Liturghie era inima dumnezeiască ce-i încălzea pe toţi şi le pulsa viaţă, o putere din harul lui Hristos.

În Faptele Apostolilor se arată că primii creştini luau parte în fiecare zi la jertfa liturgică şi se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Mântuitorului (Fapte 2, 42.46). Nu lipseau decât cei bolnavi, cei din închisori sau cei reţinuţi de nevoile binelui public. Pentru noi, creştinii, înţelegând însemnătatea Sfintei Liturghii, nimeni şi nimic nu trebuie să ne oprească de a lua parte la dumnezeiasca slujbă: nici oboseala, nici grijile pământeşti, nici arşiţa soarelui, nici frigul, nici ploaia.

Când participăm la Sfânta Liturghie, trebuie să fim cu toată atenţia, să urmărim toate momentele ei, cu luare-aminte, cu evlavie şi respect, deoarece ne aflăm în prezenţa Mântuitorului, a sfinţilor şi a îngerilor care Îl înconjoară. În Biserică nu e de ajuns să stai numai cu trupul, ci şi cu sufletul, cu gândul şi cu adâncă reculegere religioasă, pentru că în timpul Sfintei Liturghii noi închipuim fiinţele cereşti care stau în apropierea lui Dumnezeu, închipuim pe Heruvimii: „Noi, care pe Heruvimi, cu taină-nchipuim“ (Heruvicul). Participând astfel la această cină duhovnicească şi, contopindu-ne în atmosfera rugăciunii, viii şi morţii, drepţii şi păcătoşii, oamenii şi îngerii, Dumnezeu va coborî peste noi harul sfinţitor al Duhului Sfânt ca o ploaie binecuvântată.

Preot Petru CAZACU – Paşcani

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *