În timpul vieţii, Sfântul Antonie nu a fost cruţat de cel viclean. Odată, acesta i-a spus:
– Antonie, altul ca tine nu există. Eşti cel mai sfânt de pe pământ.
Sfântul însă nu s-a lăsat înşelat şi l-a gonit îndată. A auzit apoi un glas de la Dumnezeu:
– Vrei să vezi cine este cel mai sfânt? Mergi jos în Alexandria şi acolo îl vei afla pe omul acela.
Şi astfel coborî sfântul în Alexandria. Şi după ce trecu de centrul cetăţii şi de locurile mărginaşe, ajunge la un subsol.
– Aici, îi spuse îngerul Domnului, locuieşte cel mai sfânt om din lume.
Când intră, Sfântul Antonie văzu un cizmar şi îl întrebă:
– Tu ce faci aici? Cum vieţuieşti?
– Mă trezesc dimineaţa şi îmi fac cruce. Îmi chem femeia şi copiii, facem rugăciune şi citim Evanghelia. Apoi vin aici la cizmărie şi muncesc. Din tot ce scot, dau şi la unul mai sărac. Plâng pentru păcatele mele şi cer mila lui Dumnezeu.
– Nu faci nimic altceva?
– Nimic altceva.
Şi Sfântul Antonie se minună tare de lucrarea acestui cizmar şi mulţumi lui Dumnezeu că l-a învrednicit să vadă acestea.
Vă mai povestesc astăzi şi o altă întâmplare din viaţa acestui mare sfânt.
În pustia în care se nevoia Sfântul Antonie cel Mare se afla şi un izvor, iar lângă el se afla o bucată de pământ oarecum rodnică. Şi vrând sfântul să-şi dobândească singur hrana pentru el şi vizitatorii săi, curăţă locul cu o sapă, semănând puţin grâu şi legume.
Însă fiarele locului, vrând să bea apă de la izvor, îi distrugeau mereu mica grădină. Aşa că, într-o bună zi, sfântul prinse unul dintre animalele ce îi făceau pagubă şi grăi către toate animalele de acolo:
– De ce-mi faceţi numai pagubă deşi eu nu vă fac nici un rău? În numele lui Dumnezeu vă poruncesc să plecaţi şi să nu mai veniţi aici niciodată!
Atunci fiarele, temându-se la auzul poruncii, au fugit, făcându-se nevăzute.
sursa: ziarullumina.ro
