Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfântul Apostol Andrei, unul dintre ucenici

Sfântul Apostol Andrei, unul dintre ucenici

Sfântul Apostol Andrei, unul dintre ucenici

În fiecare an, la data de 30 noiembrie, în Biserica noastra Ortodoxă îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României. S-a născut în Betsaida, o mică cetate din nordul Ţării Sfinte, în familia unui pescar, care se numea Iona; el era frate cu Simon-Petru, cel ce avea să devină, la rându-i, pescar de oameni la chemarea Mântuitorului. Probabil că Domnul Iisus Hristos a preferat cetatea săracă de pe malul Mării Galileii, de vreme ce de aici Şi-a ales încă trei discipoli, chemându-i la apostolat: pe Ioan şi Iacov, fiii lui Zevedei, şi pe Filip. Pescuitul, se pare, a constituit o premisă favorabilă în alegerea Sa. În general, pescarii se arată răbdători, învăţaţi cu vremurile aspre, cu îndelunga aşteptare, adeseori fără să prindă nimic (Lc 5, 5) sau cu primejdia mării. Poate că nu întâmplător acest fiu al lui Iona din Betsaida a purtat numele de Andrei, care înseamnă „curajosul”. Nu de puţine ori, călătoria pe ape sau răbdarea îi transformă din „oameni ai mării” în nişte oameni mai ascultători. Fără îndoială, Andrei ajunsese un contemplativ. Dacă fratele său, Sfântul Ap. Petru, şi-a întemeiat o familie, pe el îl preocupa cu precădere grija pentru suflet. De aceea îl găsim ca ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, „prins” de „mrejele” propovăduirii sale care pregătea lumea să-L întâmpine pe Izbăvitorul lumii cu îndemnul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.

Fiecare dintre ucenicii Domnului Iisus a avut şi a rămas cu frumuseţea lui aparte. Niciunul dintre ei nu este lipsit de frumuseţe, însă nu sunt cu toţii la fel. Pentru că tocmai în aceasta stă frumuseţea lor. Unul deosebindu-se prin curaj, altul prin smerenie, altul prin iubire, altul prin agerime… Unul prin cuvântul vorbit, altul prin tăcerea sa, unul prin fapta sa văzută, altul prin fapta sa cea ascunsă. Domnul Iisus nu a venit să schimbe de fapt temperamentul nimănui, sau felul din fire al cuiva dacă vine la El, dar îl înnobilează cu un alt mod de lucru. Atunci când Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat pe Iisus din Nazaret zicând „Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii”, el a înţeles că Domnul Iisus este mai mare decât Sfântul Ioan, fiind Unsul lui Dumnezeu venit în lume să mântuiască pe cei ce vor crede în El. De aceea L-a urmat şi a răspuns cu bucurie chemării de a deveni „pescar de oameni” (Mt 4, 18- 22), rămânând alături de Mântuitorul, pentru totdeauna, în activitatea Sa de răscumpărare a omenirii.

Iată cum ne vorbeşte fratele Traian Dorz, în cartea HRISTOS – PÂINEA NOASTRĂ, despre el: „Andrei, unul din primii ucenici ai Mântuitorului, fratele lui Petru, a rămas mereu sufletul liniştit şi tăcut. Dar totdeauna prezent acolo unde era nevoie. În trei locuri deosebite se vorbeşte despre Sfântul Apostol Andrei, în Evanghelie… Şi totdeauna este înfăţişat ca un ucenic plin de o înaltă frumuseţe sufletească. Totdeauna el aduce la Domnul pe câte cineva. În Ioan 1, 40-42, îl aduce pe fratele său, Petru. În Ioan 6, 9, aduce un băieţel cu cinci pâinişoare şi doi peştişori. Iar în Ioan 12, 20-22, aduce nişte străini. Fiindcă dragostea lui pentru Domnul era mereu lucrătoare şi îl făcea să umble în toate părţile cu hărnicie şi pricepere, observând totdeauna unde este nevoie de un ajutor şi fiind gata să-l dea cu bucurie şi cu grabă, pentru ca toţi cei de lângă el să ajungă la Iisus. Aşa se face că el a găsit şi pe băieţelul cu pâinişoarele tocmai când era cea mai mare nevoie de el.”

Smerenia Sfântului Andrei s-a vădit nu doar în timpul cât a stat alături de Domnul Iisus, ci în toată existenţa sa şi după aceea. Deşi prezent la atâtea minuni sau cuvântări ale Mântuitorului, nu a lăsat scris nimic. Şi aceasta rămâne o taină. Cu siguranţă, însă, a scris „pagini” neuitate, care au „născut” în istorie popoare creştine, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Neamului nostru. Căci, după Învierea şi Înălţarea la Cer a Domnului şi după Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a predicat cu multă putere credinţa în Hristos, Mântuitorul lumii, în părţile Pontului, Bitiniei, Traciei şi Sciţiei, adică în Dobrogea de astăzi. Există numeroase dovezi ce atestă prezenţa Sfântului Andrei, şi care înfăţişează pe larg viaţa şi martiriul său. Lucrarea lui misionară în Dobrogea îşi găseşte confirmarea şi în locurile: peştera Sfântului Andrei, pârâul Sfântului Andrei, colindul Sfântului Andrei. Călător de la Marea Galileii la Marea Neagră, Sfântul Andrei rămâne pentru noi, românii, Încreştinătorul, Ocrotitorul României, deoarece a pus început creştinării strămoşilor noştri. De aceea este considerat Apostolul Românilor, bucurându-se de o deosebită cinstire nu doar la noi în ţară, ci şi în toată Ortodoxia răsăriteană. După moartea martirică a Sfântului Apostol Andrei, prin răstignire pe cruce în forma de „X”, moaştele sale s-au păstrat întregi la Patras, în Grecia, până în anul 357, când împăratul Constanţiu II le-a luat şi le-a aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. Însă din cauza cruciadelor, apoi invaziilor turceşti, între anii 850-1964, au fost mutate în mai multe locuri: la Amalfi, Italia, apoi la Roma, Italia. Începând cu anul 1964, capul Sfântului Apostol Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras, Grecia, unde se găseşte şi astăzi. Prin mila şi ajutorul lui Dumnezeu, am avut prilejul să călcăm pe urmele sale pământeşti în Grecia la Patras, unde se află moaştele sale – cinstitul său cap, care se vede în chipul de mai jos.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să dăruiască Bisericii Sale apostoli binecuvâtaţi, plini de dragoste iubitoare faţă de fiecare suflet din turma Sa. Care să poată ajuta pe orice mădular al Bisericii să se întoarcă la Hristos, spre a deveni un ferment viu în Lucrarea de mântuire a omenirii, aşa cum a fost şi a rămas Sfântul Apostol Andrei.

Slăvit să fie Domnul!

Costel DALBAN (Italia)

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *