Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfântul Ioan Gură de Aur – relația dintre Scriptură şi Tradiție

Sfântul Ioan Gură de Aur – relația dintre Scriptură şi Tradiție

Sfântul Ioan Gură de Aur – relația dintre Scriptură şi Tradiție

Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom), Arhiepiscopul Constantinopolului, unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii Răsăritene şi autor al celei mai des săvârşite Liturghii ortodoxe, a murit în anul 407. A lăsat un număr monumental de cuvinte de învățătură despre fiecare subiect creştin, de la natura preoției până la lucrări exegetice ample asupra Scrierilor Sfintelor Scripturi. Strălucirea sa ca predicator şi orator este cinstită atât în Biserica Răsăriteană cât şi în cea Apuseană. Poate nici un alt părinte răsăritean nu a fost atât de exhaustiv studiat şi analizat de către heterodocşi datorită popularității lui de-a lungul istoriei Bisericii Ortodoxe. Astfel, operele sale pot fi găsite în multe traduceri şi ediții de calitate, ceea ce face din ele o sursă disponibilă de lectură atât pentru cercetătorii care nu cunosc greaca cât şi pentru cei care stăpânesc la perfecție limba originală a scrierilor Sfântului Ioan Hrisostom.

Nu putem cita decât foarte puțin din scrierile Sfântului Ioan cu referire la problema Tradiției şi a Scripturii ca surse de autoritate. Motivul este convingerea Sfântului Ioan că autoritatea Bisericii este cuprinsă în Scriptură şi Tradiție laolaltă. Pentru el, Tradiția şi Scriptura nu sunt juxtapuse, pentru că Sfântul nu le vede ca fenomene separate în ceea ce priveşte autoritatea eclezială. Să ne oprim mai întâi asupra omiliei a patra la Epistola a doua către Tesaloniceni. Comentând versetul 15 din capitolul 2 al acestei epistole (“Deci, dar, fraților, stați neclintiți şi țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră”) el observă următoarele:

De aici se vădeşte că ei [Apostolii] nu au transmis toate lucrurile prin Epistolă, ci multe lucruri au fost transmise şi în formă nescrisă, şi ambele moduri sunt vrednice de crezare. Prin urmare să ne gândim la tradiția Bisericii ca fiind şi ea vrednică de crezare71 .

Aşadar, pentru Sfântul Ioan Hrisostom, autoritatea comună a Scripturii şi a Tradiției este un lucru evident. Tradiția, într-adevăr, nu are nevoie de nici o justificare: “Παραδοσις ε στι, µηδεν πλέον ζήτει [Este TradiŃia; nu mai cereți nimic altceva]”72 .

O a doua sursă importantă din comentariul la Tradiție al Sfântului Ioan este omilia a şaptea la Epistola întâi către Corinteni. Aici găsim un argument care scoate în evidență cu subtilitate importanța revelațiilor nescrise, sau pentru care s-a pierdut documentația scrisă. Observând că referirile Sfântului Prooroc Samuel († aprox. 1012 î. Hr.) şi ale Profeților la Hristos, la care Sfântul Pavel face aluzie în Fapte73, sunt “nu întru totul existente”74, Sfântul Ioan Hrisostom arată că Sfântul Pavel, “fiind învățat în lege şi vorbind după Duh, desigur că ştia totul fără greş [sublinierea noastră]”75. El scrie şi că Profeții au auzit tainele lui Dumnezeu “nu [cu] urechea «omului»” ci printr-o “«adăugire»…care a fost de la Duh”76 . Lor “Duhul” le-a arătat “lucruri despre care nici un om nu poate vorbi”77; ei au ajuns să aibă “inimă duhovnicească” 78, receptivă la lucruri nescrise şi de neînțeles pentru facultățile cognitive normale ale omului. Pentru Sfântul Ioan, se pare, Scriptura şi toate celelalte revelații sunt supuse scopului dobândirii unei “inimi duhovniceşti”, adevăratul îndreptar al autorității şi izvorul “cunoştinței fără greş” 79. Tradiția şi Scriptura, ca lucrări împreună ale Duhului şi “legătura strânsă dintre Biserică şi Tradiție”80, sunt teme din scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur la care ne vom întoarce în mod repetat în expunerea care urmează.

70 Ibid., p. 17.
71 “Homilies of St. John Chrysostom, Archbishop of Constantinople, on the Second Epistle of St. Paul the Apostle to the Thessaloniens”, trad. Rev. John A. Broadus, în A Select Library of the Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, ed. Phillip Schaff, Vol. XIII, prima serie, Saint Chrysostom: Homilies on Galatians, Ephesenians, Philippians, Colossians, Thessalonians, Timothy, Titus, and Philemon (New York, 1889), p. 390.
72 Patrologia Graeca, vol. LXII, col. 488.
73 Cf. Fapte 3, 24.
74 “Homilies of St. John Chrysostom, Archbishop of Constantinople, on the First Epistle of St. Paul the Apostle to the Corinthians”, în A Select Library of the Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, ed. Phillip Schaff, Vol. XII, prima serie, Saint Chrysostom: Homilies on the Epistles of Paul to the Corinthians, trad. Rev. Talbot W. Chambers (New
York, 1889), p. 36.
75 Ibid.
76 Ibid.
77 Ibid.
78 Ibid.
79 Ibid.,p. 37.
80 Bebis, “The Concept of Tradition”, p. 45.

Arhiepiscopul Hrisostom de Etna şi Episcopul Auxentie de Foticeea
SCRIPTURĂ ŞI TRADIȚIE
Traducere din limba engleză: Mariana Chiper

*
Părintele Serafim Rose
Sfinții Părinți, adevărații povățuitori către adevărata credință

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *