Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Şi ai Săi nu L-au primit

Şi ai Săi nu L-au primit

Şi ai Săi nu L-au primit

„A venit la ai Săi şi
ai Săi nu L-au primit”

Vestea mântuirii s-a îndreptat în primul rând spre ai Domnului, spre neamul şi familia Sa după trup, spre cei care Îi erau mai apropiaţi.

Dar aceştia nu L-au primit. S-au lepădat de El, alegând calea decăderii şi rătăcirii, iar în locul Lui au ales un tâlhar şi ucigaş.

Ce alegere nefericită! De atunci tâlharii şi ucigaşii i-au făcut să ispăşească mereu şi să plătească cumplit şi neîncetat cu sânge şi cu aur păcatul de care s-au făcut vinovaţi!

Iar dacă cei la care Fiul lui Dumnezeu a fost trimis întâi n-au vrut să primească harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea pentru toţi (Tit 2, 11), – drept pedeapsă, solia mântuirii pe care ei n-au vrut-o s-a îndepărtat de la ei către alţii (Rom. 11, 11).

Cei apropiaţi ai noştri sunt cei pe care îi dorim şi îi chemăm mai întâi şi mai stăruitor să vină la Hristos.

Cei pentru care ne rugăm mai fierbinte, pe care îi îndemnăm mai stăruitor, pentru care suferim şi ne jertfim mai mult, cei iubiţi ai noştri sunt chemaţi cei dintâi.

Dar ce dureros suferim că tocmai ei nu vor să-L primească şi să-L asculte pe Hristos. Nu vor să înţeleagă Jertfa şi dragostea Lui şi a noastră pentru mântuirea lor.

Vin mulţi de la Răsărit şi de la Apus, vin mulţi de aproape şi de departe, se bucură de tine şi cu tine.

Îţi devin fraţi şi surori, părinţi şi copii duhovniceşti apropiaţi şi scumpi, – iar cei din casa ta, tocmai ei, cei cu care mănânci aceeaşi pâine, cu care împarţi acelaşi pat, cu care eşti acelaşi trup, îţi sunt străini şi tot mai depărtaţi. Până când moartea vă desparte pe vecii vecilor.

Alţii primesc solia ta şi se mântuiesc prin credinţă. Iar ai tăi nu vor s-o primească şi se pierd.

Tu plângi şi te rogi lângă ei şi pentru ei, iar ei dispreţuiesc şi rămân depărtaţi de harul lui Dumnezeu.

Ce trist este şi ce dureros când bucuriile în viaţă îţi vin din altă parte decât de acolo de unde le-ai fi dorit şi aveai dreptul să le aştepţi cel mai întâi.

Mergând la alţii, tu nu-i uita totuşi niciodată pe ai tăi.

Fiecare întoarcere a altora va atinge o rană dureroasă în sufletul tău, că ai tăi nu vin.

Rana aceasta a ta va sângera mereu, până când îi vei vedea tu pe ei venind la Dumnezeu. Sau până când ei te vor vedea pe tine mergând la El în cer.

Şi nici să nu cauţi să o vindeci până atunci!

Ce fericit e un vestitor al Domnului oricând vede pe cineva venind la Hristos prin cuvântul şi stăruinţele sale. Dar când chiar ai săi fac acest lucru, bucuria lui este nemărginită şi strălucită.

O, şi Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul tuturor neamurilor pământului, va avea odată bucuria de a vedea cum toţi ai Săi, tot neamul Său, vor fi mântuiţi, venind la El ca nişte pâraie de miazăzi (Ps.126, 4), ca nişte porumbei spre porumbarul lor (Isaia 60, 4-6).

Ce slavă şi ce bucurie strălucită va fi clipa aceasta, o adevărată înviere din morţi (Rom. 11, 5).

Şi dacă îngerii lui Dumnezeu se bucură în ceruri pentru un singur păcătos care se întoarce de la rătăcirea sa, ce va fi oare în clipa când toată casa lui Israel se va întoarce, plângând de durere şi de iubire, la Hristos!…

O Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul plin de bunătate al tuturor oamenilor,
noi nu încetăm să Îţi aducem aminte de dragostea Ta pentru Ierusalim
şi de nădejdea mântuirii alor Tăi.

Când aceşti fii iubiţi ai Tăi, care sunt departe acum, vor tresări de dor după Tine,
vor plânge amar rătăcirea lor
şi se vor întoarce Acasă, ca de departe şi de demult,
atunci  rana Ta care sângerează mereu se va vindeca.
Locul cel atâta vreme gol la masa Ospăţului Tău va fi ocupat.
Fiul şi moştenitorul cel mai drag va fi iarăşi şi pe totdeauna lângă inima Ta şi lângă inima noastră.

Fă, Doamne, să avem cât mai curând şi cât mai deplin bucuria aceasta.
Amin.

Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” – Meditaţii după Evanghelia după Ioan, Cap. 1, 10

Author: admin

Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *